Aparate dentare, karate si dansuri din buric – nu, nu e un amalgam de nimicuri. E astazi-ul nostru in cinci.
Natasha – papusa de un blond rusesc teribil si cu o rochita bleumarin dintr-un material care fosnea, feribotul mare, din plastic dur, plin cu masini cu care ma jucam si pe apa, mobila mica si albastra pe care o asezam pe biroul din dormitor si ale carei sertare le deschideam continuu, o cutie mare plina cu piese de Lego de toate formele si marimile – astea sunt cateva din jucariile pe care mi le aduc aminte clar si acum, dupa douazeci si ceva de ani.
Mama. Mama e cuvantul acela….nici nu are rost sa incep sa descriu lirismul din spatele celui mai frumos cuvant care a existat vreodata. Dupa “zi-de-salariu” – pentru corporatist, “saorma” – pentru taximetrist si “Bellagio” – pentru cocalarul de rand.
Vreau sa vorbesc despre mama-vultur si proiectia lumii ei asupra lumii copilului ei. (more…)