Play: eleven!

După petrecerea de anul trecut, în mall, de ziua ei, ca tot românul, cînd am fost un fel de Al Bundy ce împărțea bani cu toate mâinile, în toate părțile, ea a zis că vrea să își serbeze ziua acasă. Cu două luni înainte avea deja invitațiile făcute. Ba chiar și cu rsvp la final. Cu o lună înainte știa deja programul pe care îl va organiza atunci când vor ajunge fetele la ea. Era scris pe o foaie. Ca să nu avem dubii.

Toată dimineața am stat acasă pentru a-mi bea cafeaua în liniște, a lua tortul și câteva alte mici mizilicuri de pus pe masă. Am decorat cu flamingi roz, baloane, hârtiuțe, unicorni, biluțe, rotunduri, umbreluțe, porcărele, mostly.

Pe la 3 după amiaza le-am luat de la școală. Drumul spre casă durează zece minute în mod normal. Cu ele am fost ca la o sută de metri garduri. Și nu pot zice că nu am și eu ritm, rezistență, un heart rate bun. Mergeam în spatele lor, căram ghiozdane și hanorace și mi se părea că vorbesc una peste cealaltă. Și, în genere, că vorbesc prea mult.

Luasem și vuvuzele.

Care fac zgomot.

Dacă sufli în ele.

Prima jumătate de oră s-a suflat în vuvuzele și s-a râs. Pentru că simțeam că-mi curge sânge din urechi, m-am închis în bucătărie.

Cu fetele de unșpe ani poți vorbi orice. Duoamna Anca, ce casă frumoasă aveți, pot să văd și televizorul cum e? După ce le-am spus clar că îmi pot spune doar Anca, lucrurile s-au schimbat: Anca, care e parola de la inernet? Anca, ce pizza avem? Anca, facem un selfie? Anca, să îți povestesc de nu știu ce coleg, cu nu știu ce colegă, cu nu știu ce proiect.

Prințes’ primise o boxă wireless. Fetele voiau să își pună propria muzică pe care să urle și să danseze. Zic ok, vă aduce duoamna Anca boxa, vi-o setează. Până să îmi așez scobitoarea între dinți, ele deja se conectaseră via bluetooth la boxă și ascultam toți Rudimental, Bruno Mars, Smiley și alte căca… melodii care nu au ajuns încă în Spotify-ul meu.

Nu mi-am dat seama ce înseamnă cinci puștoaice de unșpe ani laolaltă până la mijloc de mai. Discuțiile îs dăjtepte uneori. După care pot cădea într-un penibil specific vârstei. Se pricep la de toate și vorbesc despre aproape orice subiect cu lejeritate. Fac glume și au un umor al lor la care uneori râd cu poftă. Au o istețime pe care o simți când te apropii mai mult. Se deschid și îți pot pune totul pe tavă. Așa știu că am același televizor ca al lui x, că bucătăria mea e mai mare ca a lui y sau că z nu are netflix.

Le-am întins o față de masă pe jos și le-am zis că așa vom mânca pizza, ca să avem loc cu toții. Bine, de fapt totul era ca să nu-mi dea sos de roșii pe covorul meu persan. Mare bucurie pe ochioase. Și nu făcusem mare lucru. Am discutat despre hobby-uri. M-au întrebat ce hobby practic eu. Le-am zis că mă duc la muncă în fiecare zi. E de ajuns. Glumița asta nu au prins-o, nu am râs decât eu și el.

Prințes’ avea în programul scris pe hârtie și un film. VREM SA VEDEM CHUCKY!!! Băbăeț, la Chucky nu mă uit nici eu, deci exclus. Paddington! Și cu asta basta. Au rezistat jumătate de oră, și asta doar pentru că făcusem popcorn și trăsesem storurile, ca la cinema, că apoi le-am găsit pe telefoanele mobile, snapchat, musicaly, youtube, fiecare cu aplicația lui.

Le-a venit pofta de dans și așa am aflat și eu că am youtube pe televizorul meu smart. Și dă-i dans si antren si voie bună si urlete și plimbat persanul dintr-o parte în alta pe ritmuri turbate de samba, mamba, rumba și niște stiluri până acum neidentificate.

Și vine momentul tortului. Îl putem vedea? Când îl vedem? Cu ce e? Ce are în el? De ce? Cântăm un la mulți ani pe șapte voci, toate lipsite de orice muzicalitate. Prințes’ umpluse un balon cu confetti. Ad labam. Confetti cu confetti cu confetti. L-am umflat și am crezut că uită ideea, gândindu-mă, de fapt, că o să curăț flamingi mici și roz zile în șir. N-a uitat.

Am vrut să organizez zona confetti, eventual în cadă sau afară, în fața blocului. Dar el mi-a făcut o mare surpriză: a luat balonul, s-a dus în living, l-a spart deasupra lor. Și gata. Și la 9 seara am dat eu cu aspiratorul. A fost frumos. Și acum la o săptămână după, găsesc câte un flamingo micuț, pe sub canapea. A fost frumos! Mai facem. Dar în Olanda. Și în olandeză.

626ec78f-6006-44b1-a330-9dde70b860c3La mulți ani, Prințes’! Să fii bună și zâmbitoare și iubită si iubitoare mereu. Și să înveți, mămică, la școală. Și la matematică. Gazeta matematică. <3

I-am dat play lui 11!

 

 

 

Leave a Reply