3 personaje diferite dar la fel, copii semi-balai cu o bunatate in suflet si in ochi cum numai ei stiu sa arate. 3 personaje cu care ma laud ca o carte de vizita.
Pe Goofy il pui in orice pozitie si revine la loc, fara julituri si oase frante – gumilastic. Are un cap mic si rotund, perfect desenat pe o coala de hartie. R-ul nu era punctul forte pana mai deunazi, niciun cuvant din dictionar nu continea r. Ii place de taxu’ pe care l-ar lua acasa, vorba ceea, i se uita in ochi pana departe si ii mesteca orice cuvant. Plange ca o fetita cu codite, din aproape orice, si adoarme oricum si oriunde. Ceas. Daca e nevoie sa il trezesti inainte de vreme, devine uracios si glasul salta in note ce fug pe portativ in sus. I-ar sta bine mecanic auto, iubeste masinile si intregim colectiile de masinute cu orice ocazie. E singurul baietel intr-o mare de fete cochete cu pretentii si alura de printese. Poate fi racutacios cu ele si chiar este, uneori, daramand orice cladesc celelalte 4 manute. Il certam si il intelegem tacit mai apoi. E marul din ochiului bunicii – orice zice el, bunica face. El stie asta si ii cere mereu altceva. Nu ii plac maslinele de niciun fel si nu se omoara dupa branza. Iubeste ardeiul gras. Si ciocolata! O, da, ciocolata! Pe orice vreme, orice tuse, orice enterocolita, orice viroza, ciocolata face minuni pentru el. Goofy e firav desi bunicii il lauda la fiecare saptamana cu exclamatii de tipul “Doamne, dar ce ai mai crescut!” Nu a crescut chiar atat in asa putin timp, sau cel putin nu mai vedem noi, astia cu ochiul format si mulat dupa formele corpului lor. Rade singur la desene. Ii sta bine cu putin bronz pe el, tuns scurt-scurt, cu haine colorate si baschetii Angry Birds. E un baiat pe cinste care te pupa si langa care poti sa dormi bustean.
Olaf e o printeso-artisto-sensibila. O fetita cu dinti mari, usor sasaita, ca maica-sa. Artista, tot ca maica-sa, pana in maduva oaselor. Olaf e mai mare, stie sa scrie si sa citeasca. Da-i o foaie si un creion si e tot ce ii trebuie. Deseneaza ore in sir, picteaza cu aceeasi frenezie, isi creeaza mini-jurnale cu manutele alea mici, e extrem de deschisa si sentimentele i le ghicesti imediat. In orice inceput e intai fricoasa, tematoare, nu ii prezinti un leagan in parc si o lasi acolo pur si simplu. Trebuie sa ii explici, sa faci o poveste, sa isi faca si ea o poveste si apoi sa se dea usor usor pana cand ochii maica-sii nu mai vor sa priveasca, de frica. E ganditoare si ii place si la varsta asta Sophia sau Plusica. Nu e prietenoasa din prima. Nu pleaca de langa cei pe care ii cunoaste, nu porneste singura cand poate porni alaturi de noi. Se da cu bicla cu o pricepere de om mare. Ii iubeste pe gemeni si deseneaza inimioare in aer cu degetele. Te pupa pe nas, deschizand gura toata si prinzandu-ti nasul acolo, cu caldura. Ii plac sarmalele si pestele. Mostenire. E dragostea din inimile bunicilor si tot ce spune ea pentru ei e o adevarata comoara. Am pastrat de la ea sute de foi, mii de hartii desenate, scrise, zeci de povesti compuse din capul ala cu par subtire si drept. E cuminte si buna la suflet pana la stele si inapoi. Sufletelul asta a crescut de la o creata dolofana si fara dinti, la o domnisoara care imi spune uneori “Nu ma mai impopotona ca pe o sorcova, nu vezi ca margelele nu se potrivesc cu modelul bluzei!”, momente in care o iubesc si mai mult.
Buttercup e fetita-“ma ocup eu de aici!” Cu Buttercup nu trebuie sa intri in prea multe detalii. Ei sa ii zici exact ce e de facut, unde, in ce interval, si va executa totul cu o precizie de om mare. Daca nu stie ceva, nu intreaba. Da din cap ca a inteles si executa oricum, indiferent. Ii place sa fie laudata si adopta o postura de “I told you so!” fata de ceilalti doi atunci cand i se face un compliment. Pe frate-su il trateaza cu acei ochi dati peste cap care parca vor sa spuna “Copiii din ziua de azi…” Venise la masa, nu demult, intr-o dimineata, si am observat ca era data cu un lipgloss de-al meu. Am intrebat-o ce e ala, se uita in ochii mei si mi-a zis raspicat ca nu e nimic, ce sa fie? Am reintrebat si lucrurile decurgeau la fel. “Nu am facut nimic, nu sunt data cu ruj, ce ai?” Moment in care i-am zis ca se vede, i-am aratat in oglinda. Nu a zis absolut nimic. Dar cateva lacrimi curgeau deja pe obraz in jos, fara sunet. Goale si sarate. Uneori nu iti dai seama ce ii place cu adevarat si ce nu. Buttercup doarme cu un iepure, acelasi iepure, de ani de zile. Anii ei. Eu l-as vedea la gunoi, asa de amarat e bieteul animal, dar nu ma indur iar taica-su nici atat! Fetita asta e slaba, mai inalta ca frate-su, acum are o tunsoare baieteasca, si o talpa mare, spre incantarea mea – ma gandesc ca daca pastrez cateva perechi de pantofi de-ai mei, poate va dori sa poarte vintage candva..
3 personaje diferite si la fel. Copii cu par balai, veselie in suflet si lacrimi mari atunci cand plang. 3 copii frumosi pe care i-as lua cu mine intr-o plimbare de ani de zile in jurul lumii cu motorhome-ul.
