[continuarea articolului de aici]
Downtown Atlanta – toate punctele de interes principal sunt aici. World of Coca-Cola, Georgia Aquarium, CNN Headquarters, Centennial Olympic Park, College Football Hall of Fame Museum, toate aici, legate invizibil unul de celalalt.
Ne-am bucurat de zeci de bauturi produse de Coca-Cola Company, de stilul nebun al lui Warhol de a face arta dintr-o pata de Cola varsata pe o hartie alba, de primele forme ale sticlelor si de isteria generala creata de brand-ul asta. Compania implineste anul asta 100 de ani. Deci era sarbatoare si la fata locului, loc in care, se spune, se afla acum vestita si nebanuita reteta a bauturii pe care multi vor sa o copieze. Fun fact: cele mai savuroase si mai gustoase bauturi ale Coca-Cola sunt cele de pe continentul african, e o explozie de gusturi acolo. Si de E-uri, ar spune carcotasii.
Pana in 2012, Georgia Aquarium a fost cel mai mare acvariu din lume. Apoi a “intervenit” Singapore si Georgia a pierdut titlul. Oricum ar fi, cele cateva ore petrecute acolo au starnit in mine senzatii de toate felurile si m-am purtat ca un copil cand primeste prima bicicleta: spectacolul (musical) cu delfini, gigantul rechin-balena si stupoarea ca nu mananca orice rahat, deci nu “gusta” specia umana, enorma pisica de mare si tumbele pe care le face in apa, calutii de mare si linistea din jurul lor, meduzele atat de colorate, Nemo si Dory unul langa celalalt, toate astea au imblanzit costul biletului de intrare in imensul acvariu, adica aproape $40.
Un tip destul de tern, cu o voce joasa dar cu un umor teribil ne ia cu el in calatoria, prea scurta totusi, prin CNN! Habar nu aveam ce se intampla in spatele unui buletin de stiri sau a unei interventii meteo. Deci am absorbit turul ala prin toti porii. Si m-am distrat copios la povestile si demonstratiile cu vestitul Ecran Verde. Am asistat la pregatirile pentru un Live si am incercat sa ne oprim reactiile tampe care constau in a face frenetic cu mana prezentatorilor.
Centennial Olympic Park, Cismigiul Atlantei. Pentru ca Herastraul ei e Piedmont Park. Sunt diferite unul de celalalt, ca si ale noastre: Centennial e plin de populatia de culoare, de familii, de oameni fara adapost, de picnicuri, de selfie-uri, de soare. Piedmont e serios, enorm, are terenuri de baseball unde tinerii se antreneaza, lumea alearga sau, cel mai des, joaca frisbee sau dodgeball. Da, nu stiam ca exista sporturi pentru asa ceva, dar am vazut-o cu ochii mei acolo. Bine, in afara unui basketball, toate sporturile lor mi se par cat de cat tampe.
Midtown Atlanta e vesel, corporatist ca Buckhead dar mult mai prietenos si accesibil plimbarilor lungi. Pe care le-am si facut, luand astfel acasa un bronz tip tractor. Midtown are locuri unde te poti opri, adhoc, sa privesti lumea, are terase frumoase, cladiri inalte si multe Muzee pe care poti opta sa le vizitezi, mai ales in timpul saptamanii cand, e posibil sa fii cam singurul vizitator.
Ca tot vorbeam de sporturi, sporturile lor in care exceleaza, ar fi fost pacat sa plecam din State fara sa imprumutam putin din frenezia locala si fara sa mergem la un meci de NBA, cu Atlanta Hawks in prim plan. Atmosfera face toti banii si e exact cum credeam si speram ca o sa fie. Jocul nu a fost unul stralucit, nu sunt cunoscator, dar pot recunoaste niste faze memorabile, iar in meciul asta nu au fost multe. Dar hotdog-ii serviti direct in Arena, printre randuri, berea la pahar, strigatele fanilor, cantecele, lipsa oricarui “Ba p’a ma-tii!” au transformat cele doua ore pe Philips Arena in ore de referinta! Am zbierat si am cantat cu ei odata, nefiind greu sa urli Go Hawks, ce-i drept. Ne-am bucurat la final, am ras in orice TimeOut de 1 minut in care, invariabil, se intampla cate ceva fain pentru spectatori si am parasit Arena cu gandul ca lista cu ToDo-uri pentru o viata de om incepe sa capete bifele mult-asteptate.
A propos de lista asta si tinand cont ca Georgia a reglementat vanzarea, posesia si utilizarea armelor de foc, am ajuns la Quickshot, un loc in care, doar cu buletinul, intri, iti alegi arma, munitia, si incepi sa tragi! Nu, nu tragi in cel de langa tine ci la tinta. Am stat o ora acolo si in tot timpul asta am tremurat continuu. Cu casti si cu inima de un milimetru, imi incarcam arma si luam pozitia “tine-te ca are recul puternic” pentru a nimeri ceva. Nu cred ca m-am linistit complet in seara aia nici la hotel, cand intram in lumea viselor. Dar a fost cea mai plina de adrenalina experienta de pana acum!
Revenind la cele lumesti, Atlanta are Garden Hills, si daca vrei sa te portezi intr-o bataie de gene in alta lume, du-te in Garden Hills-Buckhead! Este vorba despre o padure urbana enorma cu case de inceput de secol 20. Am mers aproape pe varfuri pe aleile pe care nu circula nimeni si ne miram de fiecare data cand alta casa se arata si mai frumoasa, discreta, in culori ce mergeau perfect cu copacii enormi din jurul ei.
Atlanta respira! E plina de culori, de verde, plina de copaci infloriti! Atlanta nu iti ofera multe dar ce iti ofera iei cu tot sufletul! Fun fact: strada principala a orasului se numeste Peachtree Street, Georgia fiind cunoscuta si sub denumirea “The Peach State”. Dar exista si alte 71 de strazi in oras care contin acelasi Peachtree in denumire. 
Concluzia? M-as reintoarce? Cu siguranta! As face probabil fix aceleasi lucruri, as merge pe urmele acelorasi pasi, sau as batatori carari noi, mai sunt atatea lucruri pe care nu le-am respirat acolo inca. Atlanta are un farmec aparte. Am ramas prietene, stiu sigur.
