Imi plac petrecerile! Lui Olaf ii plac petrecerile! Imi face bine emotia organizarii unui eveniment, de orice fel ar fi el. In acest context, cei “7 ani” au picat la fix si mult m-am bucurat cand am inceput sa gandesc si sa planuiesc ziua de nastere a fetitei-minune. Initial am vrut sa fie o petrecere-surpriza; apoi mi-am zis ca voi lasa 50/50: cateva detalii urmau sa nu fie dezvaluite, cateva urmau sa fie stabilite de comun acord cu ea.
Natasha – papusa de un blond rusesc teribil si cu o rochita bleumarin dintr-un material care fosnea, feribotul mare, din plastic dur, plin cu masini cu care ma jucam si pe apa, mobila mica si albastra pe care o asezam pe biroul din dormitor si ale carei sertare le deschideam continuu, o cutie mare plina cu piese de Lego de toate formele si marimile – astea sunt cateva din jucariile pe care mi le aduc aminte clar si acum, dupa douazeci si ceva de ani.
Mama. Mama e cuvantul acela….nici nu are rost sa incep sa descriu lirismul din spatele celui mai frumos cuvant care a existat vreodata. Dupa “zi-de-salariu” – pentru corporatist, “saorma” – pentru taximetrist si “Bellagio” – pentru cocalarul de rand.
Vreau sa vorbesc despre mama-vultur si proiectia lumii ei asupra lumii copilului ei. (more…)
