Bucurestiul meu – Strada Arthur Verona
Vreau sa il laud acum si aici si sa il scot in fata clasei pentru a-l da ca exemplu. Prea se afla destui care sa il traga de maneca zilnic si sa il arunce in ultimele banci. Hai barem azi sa il mangai pe crestet si sa ii spun ca mi-e drag.
Bucurestiul meu e verde cu parcuri frumoase in care mii de suflete se plimba, se joaca, rad si pedaleaza. Unu’ e Herastrau cu aleile lui intortocheate, cu Baraka, cu locurile de joaca, cu zonele in care fiecare personalitate isi regaseste linistea sau, dimpotriva, isi pierde mintea.
Bucurestiul meu respira nuante de rosu si grena si alb nisipos prin toate cladirile – monument ce ii umplu stradutele vechi sau bulevardele cunoscute. Unul e Coltea, cladire pe care o indragesc enorm, Biserica Kretzulescu unde multi inca isi spun un “Da” plin de emotie, unul e MTR cu ale lui evenimente, cu al lui cinema, cu ai lui familisti si tineri dornici de altceva, cu ale lui targuri de hand-made de unde de fiecare data mi-am cumparat cate o culoare. Unul e Antipa, pentru care s-a lucrat la imagine si prezentare iar copiii sunt primii care beneficiaza de vizita pe care o vor tine minte, unul e TNB cu ale lui piese – monument la care mergeam mereu cu prietenii care se transformau incet in oameni cu pasiuni serioase. Locul meu prefertat ramane Muzeul Satului – primavara sau toamna pe terminate cand pomii dau roada sau cand frunzele se despart, pe rand, de copaci.
Bucurestiul meu a “inventat” Universitatea Bucuresti unde am invatat dragul de citit si scris. Sute de carti si sute de coli umplute cu sute de cuvinte colorate. Nu-i cladire mai mandra chiar langa Kilometrul 0 ca Universitatea asta!
Bucurestiul meu are Club A si Fire in Centrul Vechi, primele cluburi cu rasunet unde am ascultat cea mai buna muzica si unde am rupt perechi de tenesi dansand pana la zi. Ca nu era nimic mai frumos decat lipsa unui telefon destept si a oricarei griji.
Bucurestiul m-a adoptat cand inca nu stiam mai nimic despre mai nimic. Am reusit sa ii iau pulsul si uite ca a ajuns sa imi bata inima odata cu a lui. Astept primavara pentru Herastrau, pentru bicilete, pentru Kiseleff, pentru terase cu vedere catre lume, pentru plimbari interminabile, pentru picnicuri la umbra, pentru bulevardele largi, pentru copacii plini pana la refuz cu flori. Pentru Olaf, Buttercup si Goofy.
