Nu știu nici acum cu exactitate cum am ajuns aici. Aici în Bansko. Adică, sa fie clar: iubesc vara, exclusiv vara (cu variațiunile primăvară și început de toamnă) și doar atât. Nu înțeleg utilitatea iernii, nu îmi place zăpada, nu găsesc niciun amuzament în a mă îngloda în mocirlă, în a sta cu mucii-n barbă, în a deszăpezi, în a ține privirea în jos pentru că altfel m-ar doborî crivățul. (more…)
uneori scriu fără nicio cratimă, fără diacritice. de multe ori. în aproape fiecare discuție tâmpită cu cei care mi-s dragi folosesc decât și deci și pă care. și mă amuz tot eu. nu mi-e frică că o să rămân așa. uneori folosesc abuziv cacofoniile.
uneori mă prostesc atât de mult ca să pot fi serioasă după aia.
“STEAUA SUS RĂSAAAAARE CA O TAINĂ MAAAAARE, STEAUA STRĂLUCEEEEEȘTEE, ” urlă o fetiță în timp ce e pieptănată trasă de păr de către maică-sa iar buclele îi sar în aer de la aerul călduț al foen-ului. Nu îmi dau seama dacă urlă colindul ca să uite de durerea provocată de perie sau dacă Doamna Învățătoare tocmai îi pregătește pentru serbarea de final de an. “ȘI LUMII VESTEEEEȘTEEE, ȘI LUMII VESTEȘTE!” (more…)
Am menționat în câteva rânduri, aici și aici, că voi face și eu un blog post memorabil despre beneficiile alinierii chakrelor, glutenfree-ului, împăcării cu divinitățile, ș.a.m.d. Și mai ales, beneficiile mișcării. De când am menționat treaba asta și până acum, mi-am dat seama, dacă mai era nevoie, că fiecare știe ce și cum are de făcut pentru a se menține sănătos și la mansardă și la fizic. Așa că m-am hotărât să vă zic cu ce m-am întâlnit eu de 12 luni încoace, de 4 ori pe săptămână, în sala de fitness/sport/mișcare. (more…)
“Șeri, uitî-ti pi fânetra ta!” zice un tată către Goe, undeva pe rândul din spate – Riviera Franceză se alungește domol iar eu mă liniștesc preț de câteva minute pentru prima oară în zborul ăla. Ne-a zdruncinat de n-am știut de noi, dar dom’ pilot a început să ne vorbească imediat ce s-au auzit primele “Doamne ajută”. Ei, și dacă n-a vorbit omu’ ăla, nu știu cine a mai vorbit. Frumos, cu calm, cu lecții de fizică și chimie incluse, cu tot ce trebuie. Nici xanax-ul nu ne-ar fi făcut mai calmi. La finalul călătoriei mai că mi-a venit și mie să aplaud! N-am făcut-o, l-am lăsat pe tac-su lu’ Goe să o facă. (Habar nu am nici acum de ce aplaudă lumea în avion, dacă e o tradiție pur românească, ca aia cu jucatul găinii la nuntă, și dacă o facem în avion, de ce nu o facem și pe linia lu’ 69 când trece troleu’ pe la Obor.) (more…)