uneori scriu fără nicio cratimă, fără diacritice. de multe ori. în aproape fiecare discuție tâmpită cu cei care mi-s dragi folosesc decât și deci și pă care. și mă amuz tot eu. nu mi-e frică că o să rămân așa. uneori folosesc abuziv cacofoniile.
uneori mă prostesc atât de mult ca să pot fi serioasă după aia.
“STEAUA SUS RĂSAAAAARE CA O TAINĂ MAAAAARE, STEAUA STRĂLUCEEEEEȘTEE, ” urlă o fetiță în timp ce e pieptănată trasă de păr de către maică-sa iar buclele îi sar în aer de la aerul călduț al foen-ului. Nu îmi dau seama dacă urlă colindul ca să uite de durerea provocată de perie sau dacă Doamna Învățătoare tocmai îi pregătește pentru serbarea de final de an. “ȘI LUMII VESTEEEEȘTEEE, ȘI LUMII VESTEȘTE!” (more…)