Mai vizitasem o data LA…acum aproape doi ani. A fost o vizita in fuga, ca alea pe care le faci la matusile pe care nu le cunosti, la care te duci din obligatie o data pe an. Veneam din Vegas si capul si trupul ne erau pline deja de muzica, petreceri in strada, oameni peste alti oameni, bautura, casinouri, lumini, viata de noapte. Nu mai puteam “baga” in noi nimic peste acel weekend in Vegas. Ne-am oprit totusi in Santa Monica, am mancat ceva pe fuga, am mers cu inertia unui zombie lesinat pana la ocean si apoi am adormit in masina undeva intr-un cartier pretentios din Los Angeles. Asta da aventura! Nici daca propunea Gosling sa mai ramanem inca o zi pe banii lui nu am fi ramas, intr-atat de obositi eram si plini de prea multa libertate caracteristica desertului ce nu doarme!
De data asta ne-am decis inca de acasa: vom ajunge in San Francisco, vom dormi peste noapte si la prima ora a diminetii, cand soarele nici nu se gandeste sa se arate, vom pleca catre Los Angeles! Zis si facut, bineinteles: pe nemancate, ne-am urcat in masina cu o rochie (eu) si o camasa (el) plus ochelarii de soare si am pornit la drum.
Drumul e aproape la fel de desertic, calduros, dealuri golase, pante abrupte ca apoi totul sa devina lin, aglomeratie, din 4 masini una e un RV, restul sunt Mack-uri sau, oricum, ceva mare! Cand a mijit prima raza de lumina, am parasit autostrada pentru o oprire la un Denny’s – nu e loc mai fain unde sa iei un mic dejun “sanatos” de peste 1 kg aproape cu oua ochi, clatite, sos de artar, carnati, legume la gratar, branzeturi si toate cele! Bonus: te asezi la bar, iti citesti ziarul si o fata draguta si binevoitoare, iti umple ceasca cu cafea pe masura ce sorbi lenes din ea. Vreau sa fac o paranteza aici: toate cafelele pe care le-am baut pe pamant american au fost cafele bune! Deci lasati miturile alea cu si despre “americano”.
Dupa aproape 8 ore de drum am ajuns la Motelul nostru simpatic, curat si desprins din orice film american: parter si etaj, masina parcata in fata camerei, automatul de cola in curtea interioara, la fel si cel de gheata si o receptie mica de dupa tejgheaua careia a venit sa ne intampine un chinez batran si vorbaret. M-a urcat pe o bordura si mi-a zis sa ma uit in directia punctata de mana lui: Hollywood Sign! Am tresarit cu un “wow” de fetita si m-am bucurat ca un copil la cartofii de la Mac. Avea deja raspuns la eternele intrebari ale turistilor, ne-a furnizat chiar si cateva foi printate frumos din google maps 
Ne-am urcat in masina si am lasat soselele sa ne duca unde vor…ne-au dus pana pe Hollywood Boulevard, am parcat prudent si cu dureri de cap (voi face un post special despre condus, parcari, soselele din State, merita!) si in secunda doi am fost “acostati” de un tip de culoare cu o engleza teribil de misto. Ne-a propus sa ne urcam in minivan-ul pictat si tapetat “animal print”, condus de o femeie cu darul vorbirii. Ne-a facut o reducere si ne-a convins. Urma o cursa de doua ore si ceva prin Hollywood, Los Angeles, Beverly Hills, Rodeo Drive. A fost cel mai inspirat “impulse buying” de care am profitat pana acum!
Femeia era un butoi de buna dispozitie si cancanuri. Am inceput sa ne salutam cu toti pe strazi, la semafor ii intrebam ce mai fac, cu ce se lauda, cum le-a fost ziua. Cand am pornit catre dealurile ce duc la Hollywood Sign a inceput o tirada de propozitii scurte si concise: aici s-a filmat Iron Man, aici stateau The Osbournes, asta e casa lui Stallone, asta a lui Cruise, uite la Fishburne, da o petrecere – portile fiind larg deschise si staff-ul misunand prin curte, aici sta Nicole Richie, astea ii sunt masinile, aici s-a filmat Cry me a River, aici a murit Janis, traficantii de droguri stateau in coltul strazii si ferestrele apartamentului ei dadeau fix catre coltul ala, aici s-a filmat Pretty Woman…totul culminand cu momentul in care am ajuns sus pe deal, unde se odihnea frumos si nu prea discret fosta locuinta a Madonnei si a lui Guy Ritchie.
Ne-a lasat sa ne bucuram de multe fotografii – numai bine ca soarele dadea sa adoarma deci lumina era perfecta. Apoi am repornit la drum catre Beverly Hills si Rodeo Drive. Orasul Ingerior cu Black Card: atat de multa opulenta incat uneori daca as fi vazut pinguini micuti trecand strada in sir indian sau girafe cu picioruse scurte si lant la gat, nu m-ar fi mirat! Ma asteptam la orice pentru ca totul avea o logica anume acolo. Dupa primele Maserati si Ferrari ce odihneau cuminti in fata caselor desenate, in niciun caz locuite de cineva, parca, m-am linistit si nu mi se mai parea nimic iesit din comun. Intrasem in acel “comun” chiar daca doar ca un voyeur.
Totul e perfect: casele colorate frumos, palmierii de aceeasi inaltime, iarba tunsa la perfectie, verdele si pastelul florilor. Pe peluzele unor case dadeam peste acele “yard sale” – oamenii scoteau in fata casei tot ce aveau de dat si nu le mai era folositor, acele “lemonade sale” – un stand micut pe care zac lamai din care cateva fetite blonde preparau limonada si o vindeau trecatorilor, mamele gasindu-si locul pe iarba sau pe sezlonguri mici. Mi s-a parut ca stiam deja toate astea, le traisem deja in toate filmele. Am mai spus-o si aici: am descoperit filmul din spatele Statelor Unite!
Rodeo Drive e un bling-bling ce iti fura privirea – atat cat tine bulevardul, atatea branduri de renume, atatea locatii unde nu intrai decat “by appointment only”. Ni s-a confirmat ca acele magazine nu au un program anume, nu exista orar, exista o singura vanzare pe zi si e de ajuns pentru plata chiriei, a utilitatilor si a salariilor angajatilor. Vrei sa dai peste femei frumoase si barbati la patru ace? Du-te pe Rodeo Drive in timpul saptamanii. Vrei sa fii singur, sa tragi cu ochiul nestingherit prin vitrine si sa iti faci un selfie bine-meritat in fata la Bijan? Du-te duminica, atunci cand totul e inchis si bulevardul e gol.
Am intrat cu gratie in filmul meu si l-am jucat ca un maestru in Los Angeles! Dupa ce povestea din masinuta veche dar pictata frumos s-a incheiat, ultimele momente ale zilei le-am petrecut inghesuindu-ne in fata la Chinese Theatre, urmarind formele mainilor si ale picioarelor lui Pacino, Reeves sau Hanks; apoi Hollywood Boulevard unde toata lumea circula cu capul in pamant si bliturile pozeaza balerini si stele! Bulevardele sunt pline de turisti, de voie buna si zumzet! Vremea e perfecta si asta face ca plimbarile astea sa duca cu gandul la o vacanta continua.
Fiind un mare fan Kat Von D, o mare bucurie de copil mic a fost atunci cand am ajuns la L.A. Ink – baietii pe care ii vedeam pe Discovery erau in fata mea, ii vedeam facand ce stiu ei cel mai bine. Lipit de L.A. Ink, care pare mai mic in realitate decat pe sticla, sta cuminte magazinul cu haine si incaltari de nepurtat create de Kat – Wonderland Gallery.
Los Angeles e un parc de distractii pentru adulti! Iar daca esti tipul de om care e innebunit dupa petreceri, voie buna, vedete si vedetism, opulenta sau decadere, ordine de tip lego sau haos pentru toate buzunarele, L.A. este locul perfect unde sa poti petrece oricand! Mai pui si vremea perfecta si filmul asta s-a terminat cu happy end!
