Play: eleven!

După petrecerea de anul trecut, în mall, de ziua ei, ca tot românul, cînd am fost un fel de Al Bundy ce împărțea bani cu toate mâinile, în toate părțile, ea a zis că vrea să își serbeze ziua acasă. Cu două luni înainte avea deja invitațiile făcute. Ba chiar și cu rsvp la final. Cu o lună înainte știa deja programul pe care îl va organiza atunci când vor ajunge fetele la ea. Era scris pe o foaie. Ca să nu avem dubii.

(more…)

Read More

Zece

Acum zece ani.

Ați văzut fetița? V-o aduce imediat, stați acolo în pat. O duduie îmi atârnă pe invers un copilaș învelit și strâns în scutece gălbui. Mi-l dă cu capu-n jos și nu văd decât o minge enormă plină de un păr negru care se întinde generos spre ochi. E una cu sprâncenele, de fapt. Mă sperii puțin. Poate nu e al meu…au născut atâtea azi, mai știu ăștia care al cui copil e..important e ca până plec să mi-o dea pe a mea…cam negricioasă asta mică de mi-au arătat-o…și micuță tare! Așa or fi toți? Așa mici? Luasem șaptișpe kile…n-avea cum să iasă un copil așa mic, ba chiar eram precisă că vor ieși doi, eram cât un dulap din bucătăria bunicilor.

Zece (more…)

Read More

O oră într-o zi

“STEAUA SUS RĂSAAAAARE CA O TAINĂ MAAAAARE, STEAUA STRĂLUCEEEEEȘTEE, ” urlă o fetiță în timp ce e pieptănată trasă de păr de către maică-sa iar buclele îi sar în aer de la aerul călduț al foen-ului. Nu îmi dau seama dacă urlă colindul ca să uite de durerea provocată de perie sau dacă Doamna Învățătoare tocmai îi pregătește pentru serbarea de final de an. “ȘI LUMII VESTEEEEȘTEEE, ȘI LUMII VESTEȘTE!” (more…)

Read More