Sunt un om cu tare mult bun simț. Exagerat de mult bun simț. De fapt, ce zic eu, enervant de mult bun simț, cum mă gândesc la toți, să nu supăr, să nu deranjez, să nu calc pe coadă, să nu respir un aer care nu e al meu, ș.a.m.d. Totul până în punctul în care, bineînțeles, nu mi se răspunde cu același bun simț, ba chiar îs luată de prost, de guler, de cămașă. Moment în care, ce să vezi, de cele mai multe ori nu fac nimic. Deși, în capul meu, te-am omorât de câteva ori. Sau, în cazuri de prințipii, stimabililor, atunci mă lupt ca și când aia e ultima zi a urșilor polari pe terra. Arsenie ferește, de altfel. (Până și acum, scriind partea asta, mă gândesc să nu supăr asociațiile ce militează pentru protecția urșilor polari, ba chiar e posibil ca până la publicare să și schimb fraza asta tâmpită..)
Îi las pe toți să treacă, le cedez locul la metrou sau în autobuz, nu ai să mă auzi că folosesc persoana a doua singular dacă nu cunosc persoana, chiar dacă persoana are cinșpe ani și eu…mai mulți, nu mănânc tot meniul când îs invitată în oraș, nu duc acasă hârtia igienică de la companie, nu mă interesează ce fac alții atâta vreme cât nu e treaba mea și nu mă afectează personal.
De fapt asta-i o introducere cam pompoasă pentru un mic și neînsemnat fapt de ieri, după care, povestindu-l și jumătății, am râs pe cinste.
Pe un trotuar pe care erau parcate mașini, cum altfel, mergeam super agale cu pupila căreia îi cumpărasem un pateu cu brânză. Din față vine un respectabil domn umflat călare pe bicicletă. Văd că-i dă bice fix în direcția puradelului și, ca o mamă-vultur ce mă aflu, prima reacție a fost să o iau de mânecă și să o trag din fața crucișătorului. Îmi reprim previzibila reacție și îmi zic că fie va auzi și ea, fie o va ocoli buldozerul. Că doar nu ești cretin să intri direct în om. Biciclind pe un trotuar fără urmă de marcaj de pistă pentru două roți.
Copilu’ cu ochii-n pateu, biciclistu’ cu ochii-n… arsenie să mă ierte pentru gând. Într-o fracțiune de secundă se petrec următoarele: mama la copil se oprește mută, copilul nu se oprește, tancul nici atât. Vine direct spre copil, pune mega frână, copilul e în săndăluțe și deja am un film în care văd cum îi taie unghiile fără să mai fie nevoie de ajutorul meu, ucigătorul e dat jos de pe bicicletă cu scârțâit de roți, copilul ridică ochii din pateu.
– Mă, mami, să te uiți și tu pe unde mergi.
Ăla nu zice nimic, pufnește nervos. Atât a fost, mi se ridică părul pe coloană. Tu pufnești, mă, umflatule, vii fix spre plod și nu schițezi și tu o manevră, ceva, să te văd că încerci barem – îmi zic în gând.
– Da’ și dumneavoastră puteați să o ocoliți…cuvintele îmi ies din gură pe un ton extrem de calm și domol. Fire-ai a dracu de dement. De abia i-am luat săndăluțele astea, îți crăpam capu ăla cu tot cu cască..
– Ete na, și eu pă unde să trec?!?! vine replica imediată a bipedului. Păi, mă, incompetentule, mă doare-n cur pă unde mergi tu atâta vreme cât eu, pieton fiind, îs pe trotuar și merg regulamentar. Îți rup bicicleta aia pe spinare și te pun să cumperi și săndăluțe la fetiță! Ia plângi, mami, puțin!
– Ești un dobitoc! îmi iese din gură și plec întorcând spatele elegant, frumos, pă stil.
Acest Ești un dobitoc a fost maxim! Sunt ferm convinsă că spărgătoru’ de gheață e terminat psihic și acum, în momentul ăsta, că a avut o noapte de coșmar, că are bube pe tot corpul de la emoția provocată de acele cuvinte-săgeți pe care i le-a adresat una pe stradă! (vă las un răgaz să râdeți, că și eu am râs ceva povestind la rândul meu mai departe). Jumătatea m-a mustrat: Păi, mă, tu i-ai vorbit la pertu când l-ai înjurat? Pfoaaa.. Sunteți un dobitoc trebuia să îi zici! Caragialește așa, pă finețe! Urât, urât i-ai mai vorbit. Apoi iar râsete. Apoi, tot el: Io îi dădeam una cu geanta de-l debusolam după care îi băgam și niște să faci…. și să ai parte numa de…și să n-ai parte zece ani de… Și iar am râs.
Cert e că uneori, indiferent cât de calm vrei să rămâi, dai peste câte un crucișător care te scoate din tot zenul pe care tu, de altfel, voiai să îl împrăștii în jur. Și uite așa din Shangri Llama devii Angry Llama și ai tras apa peste rezultatul ședințelor cu psiholog!
