Sunt un om cu tare mult bun simț. Exagerat de mult bun simț. De fapt, ce zic eu, enervant de mult bun simț, cum mă gândesc la toți, să nu supăr, să nu deranjez, să nu calc pe coadă, să nu respir un aer care nu e al meu, ș.a.m.d. Totul până în punctul în care, bineînțeles, nu mi se răspunde cu același bun simț, ba chiar îs luată de prost, de guler, de cămașă. Moment în care, ce să vezi, de cele mai multe ori nu fac nimic. Deși, în capul meu, te-am omorât de câteva ori. Sau, în cazuri de prințipii, stimabililor, atunci mă lupt ca și când aia e ultima zi a urșilor polari pe terra. Arsenie ferește, de altfel. (Până și acum, scriind partea asta, mă gândesc să nu supăr asociațiile ce militează pentru protecția urșilor polari, ba chiar e posibil ca până la publicare să și schimb fraza asta tâmpită..) (more…)
Author: Anca
Olinclusiv în Bulgaria
Eu nu știu câtă școală au făcut copiii de când a început anul ăsta, dar știu clar că au avut vacanțe și zile libere și zăpezi și școala altfel și iar mini-vacanță și ziua mediului și ziua profesorului și ziua oposumilor cu ochi moi, încât tabla ‘mulțirii a devenit fudulie iar olinclusivu’ pe lista obligatorie. Cu Booking.com înainte, am pornit pentru prima dată la olinclusiv în Bulgaria. De fapt, ce vorbesc, era prima dată de olincusiv oriunde. De obicei, în doi, ne mulțumim cu un mic dejun și cu mult, mult mers pe jos. Mâncarea e fudulie. (more…)
Întrebări. Orișicât.
23 de grade azi, 8 grade mâine, soare puternic, ploaie cu broaște grase – îmi vine să rup gâtu’ vr’unei bibilici mici de când cu aprilie-mai. Psihicul nu se mai face bine nici cu două luni de terapie, am tâmpit hainele din dulap într-un scoate-o, bag-o la loc, dă-o jos, pune-o la loc. (more…)
Zece
Acum zece ani.
Ați văzut fetița? V-o aduce imediat, stați acolo în pat. O duduie îmi atârnă pe invers un copilaș învelit și strâns în scutece gălbui. Mi-l dă cu capu-n jos și nu văd decât o minge enormă plină de un păr negru care se întinde generos spre ochi. E una cu sprâncenele, de fapt. Mă sperii puțin. Poate nu e al meu…au născut atâtea azi, mai știu ăștia care al cui copil e..important e ca până plec să mi-o dea pe a mea…cam negricioasă asta mică de mi-au arătat-o…și micuță tare! Așa or fi toți? Așa mici? Luasem șaptișpe kile…n-avea cum să iasă un copil așa mic, ba chiar eram precisă că vor ieși doi, eram cât un dulap din bucătăria bunicilor.
