Soare puternic, un vant lejer, nisip fin pe o plaja intinsa incat nu ii vezi capatul si un ocean ca o infinitate. Cam asa incepe experienta Santa Monica si Venice Beach. De cum parchezi masina, ai grija cum deschizi portierele…e posibil sa fii lovit de o coada de surf, e posibil sa dea peste tine o bicicleta frumos colorata, e posibil sa calci pe skateboardul cuiva si sa aluneci.
Pe la mijlocul unui martie care, in mod normal, ofera ninsoare, ploi, vreme amarata, iata-ma langa ocean. S-ar zice ca tot martie e si acolo, dar nu e asa. Pantaloni scurti si costume de baie, tricouri colorate si bandane – e clar: sezon de surf in Santa Monica si Venice Beach!
Santa Monica Pier ofera un punct bun de plecare – ma plimb domol printre sutele de turisti sau localnici care vin la plaja sau pur si simplu fac o plimbare pe langa magazinele cu suveniruri. Bubba Gump Shrimp & Co e plin si mereu ai nevoie de rezervare sau astepti minute bune pana iti gasesc o masa. Dar odata ce ai reusit sa te asezi, experienta este una pe care nu o vei uita curand. Conditia este sa iti placa pestele si fructele de mare, bineinteles! La mine conditia asta e indeplinita inca de acum 34 de ani 🙂 O chelnerita draguta si extrem de vorbareata te ia la intrebari si iti povesteste putin despre locul lor. Deodata tot restaurantul e supus unui quiz despre Forest Gump – the movie – la care am fost maestri! In timp ce o Margarita iti este pregatita ca la carte si servita intr-un pahar pe care il vei lua acasa, cuiva i se canta la multi ani si tot restaurantul participa cu aplauze, pupaturi si tot tacamul! Se stabileste o prietenie de fiecare data cand intri intr-un restaurant sau o cafenea: intre tine si restul lumii. Niciodata nu poti spune ca esti singur. Eu cred ca soarele si conditiile meteo leaga oamenii, cu siguranta.
Cheiul mic dar incapator se transforma intr-un mare loc de joaca parca pentru copii si adulti deopotriva – la orele pranzului acel du-te vino te face sa cobori si sa urmezi drumul de faleza, nici nu stiu cum sa ii spun, o strada special facuta pentru biciclisti si fete cu picioare misto puse in evidenta pe quad skates. Strada desparte zonele cu iarba frumos tunsa de intinderea de nisip si serpuieste pana in Venice Beach, unde esti intampinat de buticuri underground, “cabinete” medicale unde iarba se vinde pe un pret de nimic si unde vagabonzii fac spectacol din orice.
Plecam si noi sub un soare arzator pe strada care ne aminteste de secvente din atatea filme. Ne hotaram sa o facem cum o fac si ei si inchiriem biciclete! Ne oprim din cand in cand sa admiram oceanul sau sa surprindem in cate o fotografie, pentru acasa, ceea ce ochiul nu mai poate. Nu stiam unde sa inmagazinez atatea imagini, mi se parea ca sufletul imi e deja plin si ca nu o sa mai poata reda nimic din ce traiam. Mi se parea ca nimeni nu se grabeste nicaieri si ca acolo ziua dureaza muuult peste cele cateva ore cu soare. Lumea frumoasa isi incepea weekendul pe plaja.
Ajunsi in Venice Beach, peisajul se schimba: oceanul e acelasi, strada strajuita de palmieri e aceeasi, nisipul e acelasi dar oamenii si aerul sunt altfel aici – incepe nebunia unui loc fara pretentii, plin de culoarea unor oameni de tot felul, un loc ce ofera libertatea ca o continuare a oceanului. Uneori imi era teama, alteori ma simteam in largul meu. Vagabonzii se intrec in graffitti, vand obiecte facute de ei din aluminiu reciclat, vand flori meticulos confectionate din frunze de palmieri sau canta la chitara. Si aici, ca si in San Francisco, nimeni nu te deranjeaza daca nu cumva iti doresti tu asta.
Drumul inapoi catre cheiul din Santa Monica l-am facut pe malul oceanului. Soarele s-a jucat cu noi si am “beneficiat” de insolatie cu frisoane, arsuri, tot meniul.
Era o placere sa vezi familiile cu multi copii care nu aveau nicio temere in a-i lasa in apa inca rece ca gheata sau in a se murdari din cap pana in picioare in timp ce construiau impreuna diguri sau castele din nisip. Plaja e intinsa asa ca nu cred ca poti spune vreodata ca nu ai loc, ca esti inghesuit sau ca nu exista destul soare si pentru tine. Exista din plin: si soare, si nisip, si apa curata si valuri, si salvamari tip Baywatch. 🙂
Pe o portiune unde palmierii sunt atat de inalti incat nu le vezi varfurile, dai peste un semn care te anunta ca ai ajuns pe Muscle Beach. Inca din anii ’30 Muscle Beach aduna pachete de muschi care se antreneaza sau “se dau in spectacol” zi dupa zi. Lumea se aseaza ca la teatru si isi bea cafeaua admirand baietii si fetele care parca nu respecta nicio lege a naturii atunci cand isi pun in evidenta calitatile.
Indiferent ce te-ai decis sa faci intr- zi torida la final de saptamana, Santa Monica si Venice Beach sunt exact locurile pe care le cauti si unde iti poti gasi linistea sau te poti aventura: surf, biciclete, role, skateboarduri, terase, cocktailuri, burgeri imensi, spectacole adhoc, suveniruri, magazine si un amalgam de oameni de toate natiile si toate varstele sunt acolo pentru a da zilei culoare si viata.