[continuarea povestii frumoase despre oameni frumosi, adica Oamenii Bucurestiului meu]
Am promis ca revin cu un post despre oamenii care nu au ce cauta in Bucurestiul meu pentru ca…. e inghesuiala.
Astia…
….sunt negri si monotoni si nu le plac zilele de luni, marti, miercuri, joi. Niciodata nu am inteles cum functionezi daca astepti mereu doar o sambata in care oricum nu stii cand intri si o duminica care te duce catre aceeasi luni.
…sunt cei care se suie pe tine pe peron la metrou ca iedera pe casa si cand vrei sa urci in vagon si cand vrei sa cobori. Va grabiti? E posibil. Porniti mai devreme. Totusi cred ca majoritatea nu se grabeste nicaieri, se ia doar dupa ala care a marit pasul primul. Interesant studiu social, de altfel 😉
…sunt cei care vorbesc tare in locuri publice. Crezi ca trebuie sa iti ascult povestea, glumita, vorba de duh? Pai atunci hai sa le asculti si tu pe ale mele!
…sunt cei care reusesc sa arate ca o trilogie prea lunga doar pentru ca vor sa fie Timberlake, Bianca, Albu, Rihanna, toate la un loc si in aceeasi tinuta. Un tricou alb si o pereche de jeans clasica – parerea mea despre curat si “la moda” si sexy. Mereu.
…sunt cei care pun piedici, activandu-se doar la cateva cuvinte-cheie de tipul: “am o veste buna“. Ce-i drept, unul e Gates sau Ortega sau Buffett – in rest putem fi “blanzi” la succesul celorlalti sau putem admite ca, uneori, celalalt e mai bun.
…sunt cei care il folosesc pe “decat” ca pe un premiu, cei care scriu fara cratima si i-uri. Mereu m-am intrebat daca manualele scolare difera de la un cartier la altul sau daca doar esti convins in interiorul tau ca nu iti trebuie prea multa carte pentru a reusi sa compui un vers si totul se rezolva din rima facuta la ultima litera.
…sunt cei care claxoneaza pentru ca nu stiu sa injure. Un claxon pe culoarea galbena a semaforului face cat o mie de “Hai, bah, boule, ca ma grabesc! Doar eu ma grabesc, bineinteles”
Astia toti emana mirosul ala de “nup, nu, nu, nooooo, nu vom avea vreo legatura prea curand, nu vom bea o sticla cu vin impreuna si clar nu ne vom trimite plozii la aceleasi ateliere de creatie!” Garantat.
Omu’ care nu rade din suflet, care aude dar nu asculta nimic, care se promoveaza pe el pana la urticarie, a noastra, care nu iubeste culorile si viata, ei, aluia vreau sa ii spun ca …e inghesuiala aici!
[acesta este un pamflet iar orice asemanare cu persoane reale este pe bune intamplatoare]
