Curata, crestine, c*catii de la caine!

Blocul in care locuiesc eu sta cuminte si falnic pe o strada cocheta, frumoasa, plina de copacei si bemveuri; un cartier plin de oameni frumosi si mari iubitori de animale!

Deci ce frumos e totul pe langa blocul meu, pe strada mea, in cartierul meu!

f7152e_392f94ba7f8a44eeb1dd6b45857978ff

Mie imi plac cainii. Si pisicile. Si focile si pinguinii. Si oamenii. Copiii nu mai zic! Nu sunt in stare momentan sa am grija de un animal. Pentru ca am (avem) grija de mai multi oameni. Poate mai tarziu.

Eu nu mai folosesc masina personala. Demult. 1-0 pentru mine. Costuri reduse spre zero, eco friendly, bio si organic si raw si tot tacamul.

Diminetile, drumul catre birou ar trebui sa fie scurt si placut. (Va spun un secret: biroul e la 5 minute de mers pe jos de casa. Deci scurt este.)

In fiecare dimineata imi propun sa privesc cerul, ca asa vazusem eu pe niste pereti, scris cu graffiti! Ideea e ca nu am cum, pentru ca in fiecare dimineata fac slalom printre cretini cacati de caine!

La cina de acum vreo doua seri, am avut chiar o conversatie pe care eu nu am putut sa o duc pana la capat:

– Mami, stii ce am vazut dimineata cand ma duceam la scoala?

– Mhm?

– Un cacatel de caine ataaaaat de mare!!! Era proaspat…

Si copila izbucneste intr-un ras macabru, el ii tine isonul, eu ma ridic de la masa pentru ca sunt o sclifosita, bineinteles.

Ma enerveaza ca nu mai putem vorbi si noi, ca tot omul, despre Nietzsche, Cioran, Patapievici…ca trebuie sa dezbatem consistenta si calitatea cacatilor de caine! Pe asta mi-e ciuda, iti dai seama..

Am propus, eu si jumatatea mea mai buna, sa facem afise pe care sa le lipim pe copaci sau garduri, aici la noi pe strada. Ma macina acum alt lucru: cum sa le scriu? Ce stil sa abordez? “Va rugam frumos si din suflet sa curatati de pe trotuar excremetele animalului de companie pe care il plimbati. Va multumim.” Sau sa fiu mai joviala, mai “pe prietenie”: “Bate cuba, frate, ‘ai te rog io mult ia si tu o punguta si strange dupa ala micu’, ca isi strica vecina de la doi tocurile in cacatii astia..ce dreq!”

Sau pur si simplu sa scriu ce simt: “Bah, animalule, strange dracu cacatu’ de la cainele-ti din dotare, ca ti-l impaturesc io si ti-l pun pe presul de la usa! ‘R-ati ai dracu de putori!”

Ma gandeam sa ii urmaresc dimineata pentru ca am vreo 4 animale pe care le cunosc deja. Si pe cainii lor la fel. Sa stau in urma si umbra lor si cum a facut ala micu #2, hop, sa-l bat pe umar pe biped: “Pai ce facem, vere, strangem si noi sau ti-l indes in buzunarul de la geaca?”

Cert e ca dupa discutia de la cina, a doua zi, plecand spre birou, l-am vazut si eu! Intr-adevar avea o consistenta aparte, un gramaj aparte. Si era tot acolo, in acelasi loc.

Te-am scarbit?

Atunci strange, dracu’, excrementele pe care animalul tau de companie le face in spatiul public. Iti trebuie pungi de orice fel si oleaca de bun simt. Pungi gasesti oriunde. Bun simt daca nu ai, te mai imprumuti si tu…

 

 

 

 

 

2 thoughts to “Curata, crestine, c*catii de la caine!”

  1. E prima data pe ziua de azi cand rad zgomotos. Eu am pungi prin toate buzunarele, chiar si cand nu am cainii cu mine. Le scot din greseala din genti, posete, buzunare, ghiozdane, sunt peste tot. Chiar si in vacanta am luat unele cu mine fara sa stiu.
    Nici eu nu stiu cum sa spun altor stapani de caini sa curete dupa ai lor. Poate sa ma prefac ca nu inteleg ca sunt doar nesimtiti si sa zic “daca nu aveti punga, va imprumut eu una”.
    Am ras la treaba cu forma si consistenta. Si eu discut asta, ca poate e cainele bolnav! I-a picat ceva prost si tre sa aflu ce :).

    1. Este obositor ca la fiecare colt sa gasesti cacati de caine….si nu e vorba doar de strada mea aici, asta e un pamflet, lol, e vorba de noi insine la modul general. Schimbare, schimbare, schimbare. Bun simt, bun simt, bun simt. 🙂

Leave a Reply