Capătul litoralului românesc

Bine ați venit la capătul litoralului românesc, acolo unde nu sunt contrângeri sau reguli și alea care ar mai fi, zbătându-se ca peștele pe uscat, sunt luate la mișto. Pentru că: Vamaaaa Vecheee și 2 Maaai! Yeee! Libertate deplină, viață, sex, droguri, violență și rock’n’roll. Sau…e mai mult de atât?! Să vedem.

Capătul litoralului românesc
Capătul litoralului românesc

În primul rând drumul către capătul litoralului românesc devine pe sezon ce trece o corvoadă, asta în cazul în care pleci cu mașina. Nu știu cum mai e drumul cu trenul din capitală până în Constanța de aceea prefer să nu mă pronunț și să aștept părerile și experiențele voastre. Drumul ăla te scurge de vlagă, te umple de venin și îți spulberă zenul cu care ar trebui să pleci sau să te întorci.

Dacă am supraviețuit autostrăzii soarelui, să știi ca nu se termină aici. Cei aproximativ 40 de kilometri de la Pod Constanța până în 2 Mai pot fi la fel de dureroși. În primul rând Pod Constanța e în reabilitare. De când? Parcă dintotdeauna. Mă uitam deunăzi la un filmuleț, ireal, cu olandezii care construiseră un pod peste o apă în doar 2 (doua!) zile. Noi nu îl construim, îl reabilităm pe cel pe care îl avem deja, slavă cerului. Cele patru benzi la intrarea pe pod se traduc în una singură pe pod. Aprinde o țigară și nu te enerva.

Ieșim din bucla asta și ni se deschide în față 2 Mai-ul cel visat. Pentru că ne place autentic, pentru că nu ne plac betoanele, pentru că vrem sa fim cât mai hippie și liberi și aproape de natură, nu există parcări, nu există drum pe lângă plajă, ci o uliță cu praf. “Hai că o las aici, pe avarii,” zicem toți, în spatele unuia deja parcat prost, setând un trend pentru alți berbeci cu autovehicule.

Dăm să avem bun simț și îl căutăm pe cel care se ocupă de tot ce înseamnă camping pe plajă, rulote sau corturi. “Da, puneți unde doriți, nu e problemă.” Tocmai asta e problema, că nu e nicio problemă. Spiritul liber, yeee, Salvați Vama, Salvați Delta, ș.a.m.d. Salvați-vă și pe voi căutând un weekend liniștit în altă parte!

Am hotărât să nu stăm în coasta nimănui sezonul ăsta și să nu deranjăm, așa încât am ales alt camping. Tot lângă plajă, dar pe gazon. 4 rulote, 2 corturi și noi. Liniște și frumos. Prețuri afișate pe undeva? Bonuri la achitarea taxei de 55 Ron pe zi? Reclamă pe undeva pentru a ști că acolo e camping și nu curtea vreo unui cetățean? Nimic din toate astea.

Nu mai există nicio regulă pe plaja din 2 Mai: rulotă lângă cort, cort în fața rulotei, rulotă în drum, cort peste cabluri de curent, nudist lângă familiști cu 5 copii, familist lângă cocalar spărgător de semințe pe plajă, nicio regulă, fiecare face exact ce dorește. Pentru că așa am vrut, nu? Yeee, Vama Vecheee, 2 Maaai, libertateee, fraternitate cu naturaaa!

Măncarea? Long live METRO și ale sale produse congelate, numai bune pentru turistul snob care vine pentru o cură detox la mare: “Fată, cât sunt aici, vreau să mănânc numai pește și scoici și melci din aia și…mă’nțelegi! Vreau să simt că sunt la mare!” Uită-te mai bine la Cherhanaua din Vamă și pe acolo, pe undeva, ascunse, ai să vezi lăzile de METRO cum se liniștesc cuminți, semn că tocmai ce au adus niște midii perfect portocalii, ca desenate.

Da, sunt locuri unde se poate mânca și se mai mănâncă de genul: “atât am prins dimineață la prima oră, atât ținem deschisă șandramaua.” Ceea ce e bine, focul purifică, plita sfârâie iar peștele e cel mai bun așa. Luați cu mujdei, vă rog!

În Vama Vecheee, yeee, încă o dată mânuțele sus pentru că suntem liberi să facem ce vreeem, ce mișto e la mareee, s.a.m.d.  Deci, în Vama Veche să găsești o masă la prânz sau cină înseamnă să ai noroc. Să îți și aducă mâncarea în 30 de minute, ăsta chiar e bulan, cum ar zice golanii.

Câte un mural mișto se amestecă cu câte o groapă de gunoi. Câte un magazin hand-made (aiurea: tricouri Mango sau ii pictate made in China) se întâlnește cu câte un căcat de câine. Câte o șaormerie își ține carnea în soare în timp ce pe băncuțele din față, câte un individ rupt de atâta alcool (yeee, Vama Vecheee!!) mănâncă cu poftă din sulul toxic.

Bube, mucegaiuri și noroi: Vama Veche. Îi urmează 2 Mai, stați liniștiți.

Să deschid subiectul hoților de buzunare/cort/terasă/cameră de hotel? Nu are rost. Care ai fost în Vamă și nu ți s-a furat niciodată nimic? A ridicat cineva mânuța? Nici nu mă gândeam. Am auzit o poveste care, deși mi-o imaginam, nu îi căutam certitudinea: găști de hoți, cu microbuze trase în buza târgului pentru a căra lucrurile furate de la bieții petrecăreți. Da, cei cu Vama Vecheee, yeee, libertateee, seeex, droguuuri, femei frumoaseee!

Hai să lăsăm părțile negative și să ne concentrăm pe bonton, veselie, viața de noapte pe malul mării. Dacă în 2 Mai astea sunt inexistente (mulțumesc Cerului pentru asta!), în Vamă lucrurile stau la pol opus: muzică lângă altă muzică lângă alte boxe lângă altă terasă. Astfel încât nici nu trebuie să te așezi confortabil într-un loc anume pentru că simplul drum pe Principala din Vamă te va obosi teribil. Urlă boxele cu rock, metale, latino, 60s, 70s, 80s.

Ah, ce multe ar mai fi de spus, de detaliat, dar pare-mi-se că deja am lungit postarea asta cu mult. Ah, câte ar mai fi de spus despre organizarea plajelor, despre prețurile șezlongurilor, despre mașinile aduse până în buza apei, despre vilele neterminate dar date în folosință pentru că cererea e mare, despre modul de a face turism al sătenilor lipsiți de orice fel de bun simț, despre algele necurățate care lasă un miros cum nici la groapă la Glina nu simți. Ah, atat de multe ar mai fi de scris, într-adevăr.

Iubesc 2 Mai. Iubeam Vama. Aș fi vrut să am alternativă. Nu o am. Am fost sezonul ăsta de 3 ori la capătul litoralului românesc, în perioade diferite, în ambele stațiuni: m-au dezamăgit. Cum se duce alcoolicul la reabilitare când iși dă seama că s-a îngroșat gluma, așa am hotărât și noi să luăm o pauză de la capătul litoralului românesc. Pentru cât timp? Habar nu am. Până când se va salva Vama singură, că noi nu ne putem salva nici pe noi. Până când se vor plictisi hipsterii si hipioții și toți l*bagii de libertatea oferită de petecul ăla de pământ. Și voi putea reveni acolo unde Șoni chiar gătea iar Stuful chiar punea muzică.

Salvați Vama Veche! Da’ repede, am zis!

Leave a Reply