Viata in 5

‘Ce bine de voi ca aveti 3! Si cum e? Nu-mi spuneti, stiu, trebuie sa fie tare frumos. Copiii sunt cuminti de altfel, asa e? Nu-mi spuneti, stiu, se vede, asa cuminti sunt, uite la ei, zici ca-s picturi. Bravo, felicitari, tare frumosi, e si usor pentru voi, mai ales ca sunt asa cuminti!’

Da, sunt trei. Nu sunt tot timpul trei dar cand sunt – sunt. Cinci intr-un apartament la bloc nici prea mic dar, cu siguranta, deloc mare, face ca lucrurile sa se micsoreze si timpul sa devina o utopie.

Viata in 5

Minutele dinainte de somn nu sunt ‘Pai..de acum eu ma cam bag la somn’. Nu. Cu ei nu pot fi decat: ‘Daca mai urla cineva, il dau afara!’ (Afara? Te intrebi apoi singur, razand in intuneric de tampenia pe care ai spus-o dar care pare sa fi functionat. Doua minute). ‘Ce-am zis eu? Nu te mai foi, culca-te’. ‘Nu ne e somn’. Clipa in care iti vine in minte viralul ala cu ‘Nap Time’. Te scuturi si iti ceri scuze, in tine, ca ai putut gandi vreo clipa asa.

Mesele de peste zi daca nu sunt Pizza, Pasta, Mac, Kinder sau OriceCuCiocolata sunt: ‘Dar eu nu vroiam din asta. Ce e asta verde de aici? Maaaaaamiii, trebuie sa mananc verdele asta? Simt ca mi-e rau, ma doare burtica. Unde? Pai peste tot asa… Abia parca mai tin ochii deschisi. Pot sa nu mai mananc? Nu-mi mai face avionul, sunt mare si pot manca singura!’.

Vacantele sunt denumite asa doar de cei care nu au copii. Pentru toti ceilalti sunt cantonamente. Doua zile pe final de saptamana la munte. Calendaristic doua zile. Psihic: sase luni. ‘Gata, esti imbracat, tu te duci afara, ne astepti in fata’. ‘Fac pisuuu!.’ ‘ACUUM?! De ce nu ai zis inainte sa iti pun dresurile, pantalonii de trening si salopeta de ski?’. ‘Acum imi vine’. Dezbaraca-l pe unu. Imbraca-l pe doi cat unu face pisu. Doi are probleme clare cu caldura – da-l afara in fata usii pana nu va fierbe in suc propriu. In timp ce il imbraci pe trei observi pe geam ca doi e 80% bagat in zapada. I se vede doar capul si o manuta pe care o flutura fericit sa iti atraga atentia. ‘Uite maaaamiiiii, tatiiiii!’. Atunci e si momentul in care observi tampit ca in fes are zapada, manutele ii sunt mov pentru ca ai uitat manusile. Cheama-l inauntru pentru ultimele retusuri. ‘Am terminaaaat, cine ma stergeeee?’ Uitasei de unu, asa e?

Cand in sfarsit toata lumea a iesit pe usa, tu ai deja un inceput de palpitatii, tremurat, semi-raceala, sinuzita, viroza, bacilli, bacterii. Fiecare parinte responsabil are un ‘to take list’ pe care il stie ca pe Miorita, pe de rost: servetele umede, servetele uscate, sticle cu apa, plasturi, crema de galbenele, plusul preferat si ce Dumnezeu te mai hotarasti sa pui in geanta pentru o simpla iesire la derdelus. Totul este x3.

Ajungi pe derdelus si auzi primul ‘Eu nu vreau aici!’. Ignori si o faci pe clown-ul. Crezi ca ai situatia sub control dar cu siguranta nu mai e sub al tau demult. Le faci vant pe derdelus. Doi plange ca el nu poate. Trei rade de doi. Unu se duce ghiulea si nu ii pasa nici de doi si nici de trei. Sterge lacrimile la doi, potoleste-l pe trei, tempereaza-l pe unu pentru ca deja e transpirat si vrea sa se dezbrace. Acolo in zapada. Aduna-i de pe partie pentru ca ‘Maaaamiiii, nu poooooot sa uuuuuurcccc’. Ajuta-i sa urce partia ca sa o ia de la capat. Aprinde-ti o tigara in frig si trage doua fumuri dupa care stinge-o pentru ca doi nu a incetat sa planga nici acum.

Nu trec douazeci de minute si toti sunt obositi. Aduna-i. ‘Ce ti-am zis eu sa nu mai intri in zapada?!’ – replica la care razi malefic in interior pentru ca te crezi mai destept ca ei. Deci pentru douazeci de minute in acel ‘afara’ de care ati discutat 3 zile la rand si pe care l-ai descris ca pe intrarea in online a tuturor marilor jucatori de pe piata, petreci patruzeci de minute pregatind totul inainte si inca cincisprezece despachetand dupa.

‘Si acum ce mai facem? Eu m-am plictisit!’. Tu esti racit, ti se zbate un ochi, iti suna telefonul la interval de cateva minute pentru ca toti din familie vor sa stie ce faceti iar prietenii sa reinceapa tirada ‘Bai, ce fain de voi ca sunteti cinci’, ‘Aaaa, i-auzi, sunteti la munte, pai bine va distrati, va linistiti si voi’, ‘Venim si noi cu ai nostri, va mai gasim? Hai ca ne gandeam sa va luam la derdelus cum ajungem, sa ii pregatiti pe aia mici!’. Ala e momentul in care te intrebi serios ce suma s-a strans la pensia facultativa pentru care ai optat.

La final de zi, de zi de viata in 5, clipa aia in care inchizi lumina si spui ‘noapte bu…’, de fapt nu, ceea ce, cu predilectie, spui este: ‘Daca mai aud pe unul ca vrea apa, si-a pierdut ursuletul, perna lui e mai mica sau nu poate dormi pentru ca sigur va visa dinozauri ce vor invada orasul, il dau afara!’, clipa dupa clipa aia e cea mai plina de satisfactie. Iti pui un film si adormi dupa generic ca o valiza intr-un terminal.

Olaf, Buttercup si Goofy dorm si ei.