Ma suna el pe la 6 sa imi spuna: “Acu’ ajung, sunt pe la Aviatorilor”.
Dupa o ora si jumatate primesc iar un telefon: “Auzi, nu mai am baterie, cauta tu, vezi ce s-a intamplat pe la Stefan cel Mare, Iancului, ca nu se misca nimic, stam in trafic si nu stiu de ce”. Ma pun serios pe cautat, dau de accidente rutiere din 2005, 2011, ma pun la curent cu absolut tot pe ultimii 10 ani. Nimic din ziua respectiva, totusi. Mai caut. Intru pe click, libertatea, cancan, astia sunt sigur senzational de vigilenti.
Deodata ceva ma loveste! Pupilele se dilata, expir, inspir, sudoarea imi acopera fruntea. Il sun inapoi.
“Deci, ce s-a intamplat in oras pana la urma?”
“Chiar nimic! E doar…magia Craciunului!!!!”
Statul in trafic cate doua, trei ore a devenit parte din magia Craciunului. O vizita la Ikea in aceasta perioada a devenit mai dureroasa decat o carie reparata fara anestezie.
Nu stiu cand am hotarat sa cheltuim absolut tot salariul plus prima in doar doua, trei zile. Si asta doar pe mancare, bautura si canute, lumanarele si alte mini-chestii in alb si rosu. Nu stiu cand am umplut pagine, colorand totul in galagie si forfota.
“Nu simti cum de Craciun esti mai bun?”
Sincer? Nu prea. Simt doar ca ne grabim la fel, ca injuram la fel, printre dinti, ca ne schimonosim la fel ca in orice alta zi a anului. Singurul lucru diferit e prezenta carnii in cantitati industriale, a cozonacilor care se intaresc de nu mai “merg” decat cu lapte cald, a cadourilor cumparate ca si bifa pe o lista de to buy.
Mai dau un leu la cate un cersetor, mai cumpar o mandarina la cate un vecin amarat si gata, mi-am facut datoria! Magia Craciunlui a lucrat in interiorul meu asa cum trebuie. Apoi nu uit de retelele de socializare si de mesajele pe telefon: bifez 40 de oameni, incep cu “fie ca..”, dau “send all”. Acum chiar ca Magia Craciunului m-a cuprins complet. Atat de tare incat, uite, din aia 40, doi chiar mi-au trimis mesaj inapoi: “Si voua la fel!”
Magia Craciunului ne-a lovit atat de puternic zilele trecute incat am simtit farmecul ei printre dintii stransi ca intr-o rugaciune! S-a intamplat cand a 75-a pereche de colindatori ne-a batut la usa. Batut e putin spus: sunau colindatorii cum suna telefonul mobil cand te apeleaza parintii si nu vor, pur si simplu, sa inchida daca nu le raspunzi. El a iesit si le-a explicat frumos: “Nu, nu primim colindatori!”
Cred ca ala a fost momentul cand s-a produs Magia: a doua zi nu mai aveam sonerie la usa! Firele atarnau sleampat iar plasticul disparuse.
Despre asta e vorba in Craciun. Si mai e despre copii care cred cu tot sufletul lor, despre oameni buni si dragi, despre rasete si un vin fiert, despre o ninsoare zdravana (da, pana si eu mi-o doresc), despre liniste si trezit tarziu, despre cafele lungi si zeci de filme usoare ca o zi de vacanta!
Craciun magic sa avem! 🙂