Ce oras frumos! Ce veri frumoase! Ce veri cu 38 de grade la umbra, statice si betonate. Ce autostrada frumoasa catre soare si marea cea mare! Ce drumuri cu 200 la ora vrem sa facem vinerea pe la 3 dupa pranz! Ce incinsa e soseaua, ce tampita de caldura si praf e mintea care ruleaza bolidul pe soseaua incinsa!
Pentru doua weekenduri la rand am apucat drumul Vamii, pacalind-o si oprindu-ne in 2 Mai pentru camping, liniste, nisip si apa turcoaz. Niciun sunet in plus fata de cele facute de noi, valurile calme, zmeele ce dansau in vant sau paharele cu bere ce isi gaseau locul infipte in nisip, la umbra.
Lungul drum catre paradisul promis incepe timid si se termina in agonie. Arunci doua tricouri si un jeans langa o crema cu SPF, un sapun care miroase a levantica langa un converse aproape tocit, pui cortul, sacii, salteaua si pompa si o pornesti la drum cu redbull si veselie! Recomand plecarile in zile de Joi si intoarcerile in globul de beton Lunea – A2 este prietenoasa si toarce domol atunci.
Cum nu intotdeauna poti fugi catre soare rasare in mijlocul saptamanii, cu aceeasi emotie ca cea din prima tabara cu baietii carora le mijesc tuleii, ultimul final de saptamana a inceput pentru noi de vineri seara. Totusi, bucuria reintalnirii cu locurile stiute a transformat drumul intr-o placere, indiferent de vreme, de trafic, de orice.
Nu asa au stat lucrurile la intoarcere, duminica seara, cand speram in fentarea aglomeratiei. Noi si inca sute ca noi. Destepti. Inca de la iesirea din “statiuni” incepe un tango brutal: te trezesti injurand de mama, mama lor, gesticuland ciudat, scuipand venin printre dintii din fata. Apoi razi bolnavicios si dai muzica la maxim, atat cat undele emit ceva. Cand intri pe autostrada, in afara de 21, Trinitas si Doina FM la noi nu mai functioneaza nimic. Cum nu am simtit o chemare anume pentru niciunul din posturile astea, am bagat aceleasi cd-uri care zac tacut pe masa in torpedou – unele sunt atat de zgariate incat “sar” si te trezesti ascultand acelasi vers de cateva ori, lucru care devine halucinant, mahmur fiind.
Mai cotesti cativa kilometri cand deodata…. si daca ai vazut Brave Heart stii ce zic aici: in retrovizoare nori de praf se rostogolesc inspre tine – caii putere se indreapta nebuni catre. Punct. Catre ce, Doamne, ma intreb de fiecare data si nu reusesc sa gasesc un raspuns care sa placa la toata lumea. Am gasit scuze in schimb: ea vrea sa faca pipi si el se grabeste catre prima benzinarie; ea e insarcinata si va naste acolo in pustietate si cald; ei isi doresc sa mai prinda ceva din forfota centrului vechi unde ea isi poate etala bronzul si buzele, nu neaparat in ordinea asta. Sau el e un bou cu acte si cu o masina pentru care, uneori, il invidiem, are pana in 25 de ani dar a dezvoltat o burta anapoda, si se grabeste catre nimic precis.
Atunci incepe lupta pe viata si pe moarte dintre banda 1 si banda 2 (slava cerului ca doar atatea avem, nu stiu cum si daca am fi putut gestiona mai multe!), banda 1 fiind fata proasta de la tara, banda 2 fiind o curvistina cu putine clase si fundul ferm. Banda 1 se imprieteneste cu toate proastele satului, incepatoare, alea de nu pot da mai mult de 100 la ora desi tanjesc dupa mai bine si mai confortabil. Banda 1 poarta Dacii ceausiste, Logane ce nu pornesc A/C-ul de teama unor costuri exorbitante sau cazaturi inmatriculate cine stie pe unde, dupa ce proprietarii au fost convinsi sa le cumpere in urma anunturilor de tipul “nu bate, nu troncane”. Banda 1 ne mai cara si pe noi, restul, in anormalitatea autostrazii; noi astia care suntem maturati efectiv de cei de pe banda 2. Fara voia noastra si din teama reala a unor accidente pentru ca bivolul din spate e la cativa centimetri distanta cand baga flash-uri si claxoane. Caii lui puternici nu au rabdare.
Banda 2 e a mertanelor, a bemveurilor si a tupeistilor. A celor cu geamuri fumurii si abtibilduri cu “need for speed” pe luneta. A alora care nu inteleg ca faza lunga plus claxoane egal “nu ma dau nici daca tac-tu e-n chinuri groaznice si maica-tii ii arde casa!” Repet: faza lunga si/sau flash-uri cand vezi ca nici daca as vrea nu am cum sa ma dau din fata ta la 130 la ora pentru ca….AMBELE BENZI SUNT OCUPATE SI E AGLOMERAT…astea doua combinatii ar trebui pedepsite prin lege. Dai un flash – amenda 2% din valoarea masinii, dai doua flashuri – ridicare permis. Ce simplu ar fi daca ai pune semnal stanga si m-ai astepta. Pentru ca, nu-i asa, la 130 la ora (legal, de altfel!), noi, restul, nu asteptam decat niste flashuri pentru a baga intr-o viteza inferioara, a scoate masina de pe pilot si a-ti face tie loc, atotputernicule!
Soarele apune in culori ciudate, niciodata la fel, si brusc ne vine pofta de o cafea si un dulce asa ca oprim la o benzinarie. Vrem sa oprim la o benzinarie. In realitate nu opresti nicaieri: benzinariile sunt pline ochi, se parcheaza inca de pe banda de urgenta. Banda de urgenta, aceasta fiica oloaga si inutila a autostrazii, folosita in cel mai abuziv mod doar in caz de ambuteiaje, aceasta poarta de scapare catre 250 la ora a jmecherilor de pe banda 2 cand in fata totul e blocat.
Lupta continua si in oras, unii raman inclestati pe acceleratie si flashuri si ii inteleg – nu ai cum sa te relaxezi dupa 300 de km parcursi intr-o ora si un sfert, intepenit in piesele lui Velea, cu ceafa inca erecta si cu degetele ce fac sincroane cand pe claxon cand pe flash – pauza – flash – faza lunga – pauza – s.a.m.d.
Ce veri frumoase! Ce vacante frumoase si ce litoral de nestapanit! Ce bucurie enorma cand piciorul paraseste pantoful si se da in stamba ca un nebun prin picaturile de nisip! Cata libertate cand vine dimineata cu soarele ce iese din mare, nu se aud decat valurile intr-o cadenta perfecta, apoi sunetul ce desparte somnul tau de marea cea mare! Ce imagine care nu se compara cu nimic din saptamanile la fel!