Olaf nu și-a schimbat sentimentele în ceea ce privește plecarea noastră. Îi tot spun că e pe termen nedefinit, că nu e un city break sau o vacanță mai lungă. E o viață nouă lângă oameni noi, în pătuț nou, cu prieteni noi, cu o limbă nouă, cu un mic dejun nou. De câte ori îi repet asta, pare că înțelege, ba chiar că știe deja și, cumva, nu fac decât să o plictisesc cu lucrurile evidente.
Olaf se trezea dimineața și se târa în pat lângă el ca să se uite amândoi peste anunțuri cu case și grădini unde am putea ține un câine. Olaf și-a instalat Duolingo și crede că în câteva săptămîni o să vorbeasca olandeză (neerlandeză, pentru simandicoși). Olaf mă întrebă de zeci de ori cum o să cărăm toate cutiile cu piese de Lego după noi, vrea să știe exact cum o să facem. Iar eu nu mă gândesc decât la tigăile mele nou-nouțe și la magneții de frigider. Priorities, priorities…
Olaf va merge la o școală de-a lor. Pentru că am început deja căutările încă de anul trecut, mi-am făcut câteva idei despre ce vor ăștia de la noi. Sau noi de la ei, de fapt. 🙂
În primul rând, învățământul este obligatoriu de la aproximativ 5 ani până la 16. După care există un sistem de invătământ parțial obligatoriu – adolescentul trebuie să participe la cursuri cel puțin doua zile pe săptămână. Totul se termină la 18 ani când odrasla își va lua o diplomă și va pleca, nestingherită, în lume. Sau la o beție prin centru. Sau va continua studiile.
Când ești expat, trebuie să ții cont de câteva lucruri atunci când alegi școala pentru lumina ochilor tăi – câți ani are prăjiturica, cât plănuiești să stai în Olanda, cum stai cu finanțele și, eventual, care îți e naționalitatea sau crezul. Există școală romano-catolică, protestantă, islamică, la fel cum există școală Montessori, Dalton, Steiner.
Pe lângă învățământul public (primar și secundar), unde costurile sunt în întregime suportate de stat, există școli internaționale și școli private. Dacă ai copilul într-o școală de stat, vei contribui anual cu o sumă ce nu depășește 100 de euro de obicei, bani care sunt strânși pentru diverse activități sau evenimente. No more cadouri pentru duoamna, cadouri pentru cealaltă duoamnă, felicitări pe care nu va exista numele copilului tău pentru că nu ai vrut să dai și tu pentru duoamna, etc.
Multe corporații includ în pachetul de relocare și achitarea taxelor pentru o școală privată. Dacă ești unul dintre norocoșii ăștia, nu-ți mai rămâne decât să alegi școala în funcție de orașul în care vei sta. Nu a fost cazul nostru – drept urmare am șters de pe listă încă de la început acest tip de învățământ care ne-ar fi costat mai mult decât am fi putut duce.
Sistemul educațional internațional poate fi accesat fie într-o școală olandeză de stat fie într-una privată. Există 18 școli de stat care urmează o curiculă bilingvă (neerlandeză/engleză) în care unele materii sunt predate doar în limba engleză. În orice caz, toate școlile sunt obligate prin lege să înceapă predarea limbii engleze de la vârsta de 10 ani. Așa se explică faptul că toți vorbesc o engleză impecabilă, fiindu-ți destul de greu să îți exersezi olandeza pe care, crezi, că o stăpânești după câteva luni.
Revenind la Olaf – ca să poată fi primită într-o școală de stat, cu predare în limba olandeză, trebuie să urmeze, mai întâi, un an (poate doi) într-o clasă de nou veniți. Acolo va învăța, lângă alți copii de varii naționalități, limba, istoria, civilizația, cultura lor. E posibil ca prăjiturica să crească într-un an cât eu în cinci de stat acolo. E foarte posibil adică.
Inițial am scris la peste douăzeci de școli din Amsterdam, Hilversum, Amstelveen, primind răspuns de la absolut toate: Bună ziua, nu avem locuri disponibile – Bună ziua, vă costă atât – Bună ziua, nu primim expați – Bună ziua, vă putem pune pe o listă de așteptare în cazul în care se retrage cineva. Școala pe care am ales-o se află în Hilversum, un oraș la aproximativ 30 km Sud-Est de Amsterdam. Este o școală internațională care ne-a trecut, pe noi, adulții, printr-un proces minuțios de înscriere: dovezi de reședință, copii acte, fișa matricolă pentru ultimii doi ani, un interviu (în scris) al actualei doamne învățător, ș.a.m.d. Încă bat din degete pe marginea biroului așteptând răspunsul lor final. God bless the canals! 😉
