Pe principiul “Ou sont les neiges d’antan?” – unde naiba s-au dus replicile dăjtepte de agățat gagici la malul mării? Că tocmai ce-am râs cu lacrimi de pui de Panda când o prietenă mi-a zis cam ce i-a fost dat să audă mai deunăzi, după un pahar. Sau poate doua. Sau cine le mai numără, oricum?!
Ca o paranteză: îmi aduc aminte, eram în clasa a 5-a, cred. Să vină prietenii din copilărie să îmi confirme cu exactitate când se întampla, eu am o vârstă…Deci eram printr-a 5-a și primeam bilețele în timpul orelor de la câte un băiet din cei 4, 5 pe care îi aveam în clasă. Na, uman, specializare Limba Franceză (glumițele cu Ești la Limbi sunt deja fumate, nu mai încercați cu ele, vă rog.)
Bilețelele erau mici, cu un scris urât și lăbărțat. Le așteptam ca pe altceva, ne înroșeam ca veverițele și, eventual, nu le citeam fix în momentul ăla. Când puștiu’ înceta să te mai privească, tras de perciuni de Doamna, atunci îl despachetai și se producea minunea.
“Î – Ție de cine îți place din Dallas? R – [completează tu aici]” Și puștiu’ îți lăsa loc de răspuns, într-un colț, semn clar de băiat binecrescut, gentilom cum s-ar zice la noi, în română.
Ei, trec vreo douăj și ceva de ani de atunci și..tadaaaaaam…zilele noastre. Mai precis, weekendul trecut, Vama Veche, colecția Summer16. O prietenă îmi zice că pe înserat, pe la Expirat, se proptește un băiet lângă dânsa.
Tipul a început cu ceva simplu, lejer ca un șpriț de vară. Întrebarea numărul unu (fail!) – dacă îi place nu știu ce serial TV, ceva cu zombie, cu apocalipsa, cu finalul lumii, ș.a.m.d.
Pe bune? Asta e o primă replică de Vamă? Păi și după douăj de ani de mariaj ce-o mai întrebi? În afară de “Pui și tu o mașină la spălat?!” – asta nu va mai fi nici măcar întrebare, va fi afirmație și punct.
Întrebarea numărul doi (good one!!!) – cu serialele nu prea merge, da’ de citit citești?
Bun, asta putea fi o replică bună. Ăsta chiar putea fi începutul unei relații de durată medie spre lungă. Îi răspunde prietena mea că da, citește.
El contra-atacă: ce citești acum și ce ai citit înainte de asta?! Pe bune? Și care sunt șansele sa cunoști absolut toooooate carțile si toți autorii, la 12 noaptea, în Vamă, la Expirat, 78% fiind deja beat-șanț?
Îi zice fata vreo două titluri, nu știa de niciunul. Eu ce am zis mai sus?!
Neîntrebat musai, tipul zice că el citește, citez: “ceva Nietzsche și toți psihologii ăștia șmecheri.”
Aici ar putea să se termine blogpost-ul ăsta pentru a vă lăsa timp să vă curgă mucii de la atâta râs, așa cum mi-au curs mie ieri când am aflat povestea.
Dar nu, gagiul a mai avut o ultimă întrebare până să își dea seama că prietena mea nu prea e interesată, habar nu am nici eu de ce, zău 🙂
Vârsta? Începe cu 3, așa e? (fail!)
Niciodată nu am înțeles de ce o astfel de discuție nu se desfășoara la modul cel mai simplu cu putință. Salut, sunt Ion din Ciulnița, ai chef de o bere? O dăm jumi-juma.
Simplu. Deși și aia cu Dallas-ul m-ar da gata și acum. Asl pls fericit la toată lumea vă doresc.