Si uite asa, demult, mai cu exactitate acum vreo 16 ani frumosi, am pornit catre Vama Veche cu ai mei parinti, in vremea in care inca eram un copil rasfatat si crescut frumos de ei.
La capatul lumii. Acolo aveam niste prieteni buni, artisti si ei, cu o casuta cuminte. Acolo am aflat pentru prima data ce e ala pétanque si l-am si jucat pe plaja dezgolita complet. Acolo am vazut o Vama cu un singur drum principal, cu lipsa oricarui gand ca ar putea exista vreodata terase cu muzica urland in difuzoare, cu saorme si hamsii. Acolo am vazut o plaja goala, simpla si singura.
De atunci am tot curtat-o, in facultate i-am fost prieten drag. Stuf-ul era locul unde doar Zepelin avea dreptul sa reduca la tacere gandurile si asa mahmure. Am tot vazut-o cand nimeni nu lua ce nu era al lui, cand toti imparteam, cand iti cunosteai demonii pe plaja sau dansand in picioarele goale la Soni. Am tot vizitat-o cand nu aveam nici cort si puteam dormi oricat si, mai ales, oriunde, preferand intotdeauna sub cerul liber.
Lucrurile s-au schimbat, kilogramele la fel, rabdarea a ramas constanta iar Vama Veche s-a reinventat.
Ma fac ca nu stiu ce a fost, ce este, cat de betonat e drumul ce se petrece fin pe langa plaja sau capul celui care sparge sticle anapoda, imboldit de bucuria pasului intr-o lume mult promisa. Fie vorba intre noi, drumul ala nu e rau, ce ia nastere pe langa e uneori desuet. Nu ma intereseaza nici cate cluburi de salsa, merengue sau “buzele taleeee” s-au deschis/inchis peste noapte/sezon. Nu e treaba mea. Cererea a asteptat efervescent oferta care nu a intarziat nicio clipa. Vreun ML sau Q-ar au cerut mai mult de la un loc unde se frizeaza acum libertatea si preturile si fetele-nebunele.
Am de dat o informatie pentru cei cu 16, 21, chiar 24 de primaveri, cei care au auzit ca in Vama se bea pana la voma, se prefera nudismul fara nicio inhibitie iar fetele sunt dispuse la orice fel de sex si orice fel de bautura – bai, in Vama e mai scump ca in Mamaia, nudismul se practica la cote din ce in ce mai mici, inca mai sunt bipezi care rad cand vad un inceput de piele iar fetele-nebunele….
Cum se “deschide” sezonul, zici ca e molima generala: capetele se imbata de la un pet de Neumarkt, corpurile se urca in vestitul tren, iau o chitara la care flencane aiurea, pun o bandana si un tricou cu Maiden si pana la iesirea din Gara Basarab se tarasc deja in propriile glumite si pun mana pe cur la jumatate din fetele cu note de 10 din clasa lor.
De aia, de cativa ani, ma opresc in 2 Mai. Plec uneori cu gand de Vama si ma opresc mai mereu in 2 Mai.
Acolo unde cortul meu e binevenit si unde Iuliana, capul destept al campingului de pe plaja, ma intampina cu un zambet bronzat dimineata.
Acolo unde daca ajungi la cort dupa 11 seara, e atat de multa liniste incat ma cuprinde frica.
Acolo plaja se goleste dupa 7, 8 seara si te poti relaxa la un vin uitandu-te in gol si razand infundat la glumele cu talc ale vecinilor – batranii veterani ai 2 Maiului – cei care locuiesc in rulote, adevarate case pe roti cu tot confortul necesar unui trai frumos peste vara.
Acolo “buna dimineata” este obligatorie, iar a invita vecinii la un pahar cu vin sau la o bere este punctul principal din zi.
Atat de incet se scurge timpul in 2 Mai! Atat de bun e micul dejun mancat pe veranda micuta din fata cortului. Atat de frumoase sunt momentele cand copiii vecinilor se trezesc iar lumea da drumul la o noua zi intr-un mod atat de pastelat.
Locul ala e un alt Acasa al meu, al nostru. Nu am dus pana acum copiii in stilul asta de viata dar o vom face. Cu siguranta vor fi incantati iar noi ii vom urmari cu teama mamei-leu atunci cand dimineata le va deschide ochii si ii va arunca, fara drept de apel, in valurile reci ale marii. Ce incantare citesc inca de acum pe fetele lor mici! Abia astept sa povestim de un 2 Mai in 5.
Pe curand!