Ce pot să scriu în plus despre Toroni, ceva ce nu am scris deja aici sau aici sau aici. Da, e al patrulea an în care luăm copiii și plecăm în același loc, stăm în același hotel și ne bucurăm de aceleași ape, taverne, apusuri. Pentru că ne place. Enorm. Nu am fi schimbat nici camera-apartament dacă nu ne-ar fi propus ei altceva anul ăsta.
Vacanta
Bansko si frații săi
Nu știu nici acum cu exactitate cum am ajuns aici. Aici în Bansko. Adică, sa fie clar: iubesc vara, exclusiv vara (cu variațiunile primăvară și început de toamnă) și doar atât. Nu înțeleg utilitatea iernii, nu îmi place zăpada, nu găsesc niciun amuzament în a mă îngloda în mocirlă, în a sta cu mucii-n barbă, în a deszăpezi, în a ține privirea în jos pentru că altfel m-ar doborî crivățul. (more…)
Riviera franceză
“Șeri, uitî-ti pi fânetra ta!” zice un tată către Goe, undeva pe rândul din spate – Riviera Franceză se alungește domol iar eu mă liniștesc preț de câteva minute pentru prima oară în zborul ăla. Ne-a zdruncinat de n-am știut de noi, dar dom’ pilot a început să ne vorbească imediat ce s-au auzit primele “Doamne ajută”. Ei, și dacă n-a vorbit omu’ ăla, nu știu cine a mai vorbit. Frumos, cu calm, cu lecții de fizică și chimie incluse, cu tot ce trebuie. Nici xanax-ul nu ne-ar fi făcut mai calmi. La finalul călătoriei mai că mi-a venit și mie să aplaud! N-am făcut-o, l-am lăsat pe tac-su lu’ Goe să o facă. (Habar nu am nici acum de ce aplaudă lumea în avion, dacă e o tradiție pur românească, ca aia cu jucatul găinii la nuntă, și dacă o facem în avion, de ce nu o facem și pe linia lu’ 69 când trece troleu’ pe la Obor.) (more…)