Primar, preot, polițist, aghiasmă, careu, toți membrii familiei, duoamna, gladiole, ghiozdane rigide, rochițe, dresuri, balerini lucioși, coafuri, deopies-uri.
A început școala! (more…)
Olaf nu și-a schimbat sentimentele în ceea ce privește plecarea noastră. Îi tot spun că e pe termen nedefinit, că nu e un city break sau o vacanță mai lungă. E o viață nouă lângă oameni noi, în pătuț nou, cu prieteni noi, cu o limbă nouă, cu un mic dejun nou. De câte ori îi repet asta, pare că înțelege, ba chiar că știe deja și, cumva, nu fac decât să o plictisesc cu lucrurile evidente.
O mămică, o tătică, o bunică și o mătușă – bunicul nu a putut veni că așteaptă pensia, stau în aceeași linie cu copilul, în față, tot mai în față, astfel încât tu pe al tău nici nu îl poți trimite lângă colegii lui că nu ai pe unde. Ăștia mari îs lipiți de asfalt, lângă moștenitor.