Expat cu atașament

Olaf nu și-a schimbat sentimentele în ceea ce privește plecarea noastră. Îi tot spun că e pe termen nedefinit, că nu e un city break sau o vacanță mai lungă. E o viață nouă lângă oameni noi, în pătuț nou, cu prieteni noi, cu o limbă nouă, cu un mic dejun nou. De câte ori îi repet asta, pare că înțelege, ba chiar că știe deja și, cumva, nu fac decât să o plictisesc cu lucrurile evidente.

Read More

De ce-urile mele

Sunt un teatru și o dramă și o poezie și un umor la care cel mai și cel mai adesea și mult râd eu. Eu fac glumița, eu o râd, cum ar veni. Când mi-am anunțat prietenii că vom pleca din țară, căutând să ne dăm niște răspunsuri, căutând altele noi – extrem de puțini au fost ăia care au avut ceva de zis. Niciun teatru, nicio dramă, nicio poezie și aproape niciun strop de umor.

Read More