Olaf a facut opt ani si o intrebare: “Dar eu cand voi avea telefon mobil cu taciscrin?”, “La noua ani e bine?”, “Noua ani si jumatate, poate?” Neobosite. Si ea si intrebarea asta la care incep sa nu mai am raspuns. Le-am epuizat pe toate. Ieri m-a intrebat daca stiu ce e ala Viber. I-am spus ca nu. De doua zile sunt introdusa in grupuri wassap-esti care sunt denumite “Prietene + emoticoane: inimioare, floricele, diverse”.
Se dau urmatoarele: 21 de copii de aproximativ 7 ani si o mana de mame. Mame-vultur grijulii si cam lipsite de verva necesara plecarii intr-o excursie cu Clasa. Mama asta care scrie inclusiv.
Se da un autocar vechi, un sofer prea batran ce poarta un halat lung, de mecanic si o plecare la 8:30 am din fata Scolii. Se da o excursie de o zi catre si la Curtea de Arges, asta in locul serbarilor standard din clasa in care copilul ar fi invatat frenetic 6 poezii, 4 cantece si 2 scenete. (more…)
Natasha – papusa de un blond rusesc teribil si cu o rochita bleumarin dintr-un material care fosnea, feribotul mare, din plastic dur, plin cu masini cu care ma jucam si pe apa, mobila mica si albastra pe care o asezam pe biroul din dormitor si ale carei sertare le deschideam continuu, o cutie mare plina cu piese de Lego de toate formele si marimile – astea sunt cateva din jucariile pe care mi le aduc aminte clar si acum, dupa douazeci si ceva de ani.
