Ceci n’a pas été un city break. Am fost acasă. La rece, pe o căldură caragialească și umedă, lucrurile au stat cam așa:
Familie
De ce-urile mele
Sunt un teatru și o dramă și o poezie și un umor la care cel mai și cel mai adesea și mult râd eu. Eu fac glumița, eu o râd, cum ar veni. Când mi-am anunțat prietenii că vom pleca din țară, căutând să ne dăm niște răspunsuri, căutând altele noi – extrem de puțini au fost ăia care au avut ceva de zis. Niciun teatru, nicio dramă, nicio poezie și aproape niciun strop de umor.
Toroni 4.0 – Grecia 2017
Ce pot să scriu în plus despre Toroni, ceva ce nu am scris deja aici sau aici sau aici. Da, e al patrulea an în care luăm copiii și plecăm în același loc, stăm în același hotel și ne bucurăm de aceleași ape, taverne, apusuri. Pentru că ne place. Enorm. Nu am fi schimbat nici camera-apartament dacă nu ne-ar fi propus ei altceva anul ăsta.
Olinclusiv în Bulgaria
Eu nu știu câtă școală au făcut copiii de când a început anul ăsta, dar știu clar că au avut vacanțe și zile libere și zăpezi și școala altfel și iar mini-vacanță și ziua mediului și ziua profesorului și ziua oposumilor cu ochi moi, încât tabla ‘mulțirii a devenit fudulie iar olinclusivu’ pe lista obligatorie. Cu Booking.com înainte, am pornit pentru prima dată la olinclusiv în Bulgaria. De fapt, ce vorbesc, era prima dată de olincusiv oriunde. De obicei, în doi, ne mulțumim cu un mic dejun și cu mult, mult mers pe jos. Mâncarea e fudulie. (more…)