Primar, preot, polițist, aghiasmă, careu, toți membrii familiei, duoamna, gladiole, ghiozdane rigide, rochițe, dresuri, balerini lucioși, coafuri, deopies-uri.
A început școala! (more…)
O mămică, o tătică, o bunică și o mătușă – bunicul nu a putut veni că așteaptă pensia, stau în aceeași linie cu copilul, în față, tot mai în față, astfel încât tu pe al tău nici nu îl poți trimite lângă colegii lui că nu ai pe unde. Ăștia mari îs lipiți de asfalt, lângă moștenitor.
Ce pot să scriu în plus despre Toroni, ceva ce nu am scris deja aici sau aici sau aici. Da, e al patrulea an în care luăm copiii și plecăm în același loc, stăm în același hotel și ne bucurăm de aceleași ape, taverne, apusuri. Pentru că ne place. Enorm. Nu am fi schimbat nici camera-apartament dacă nu ne-ar fi propus ei altceva anul ăsta.
Sunt un om cu tare mult bun simț. Exagerat de mult bun simț. De fapt, ce zic eu, enervant de mult bun simț, cum mă gândesc la toți, să nu supăr, să nu deranjez, să nu calc pe coadă, să nu respir un aer care nu e al meu, ș.a.m.d. Totul până în punctul în care, bineînțeles, nu mi se răspunde cu același bun simț, ba chiar îs luată de prost, de guler, de cămașă. Moment în care, ce să vezi, de cele mai multe ori nu fac nimic. Deși, în capul meu, te-am omorât de câteva ori. Sau, în cazuri de prințipii, stimabililor, atunci mă lupt ca și când aia e ultima zi a urșilor polari pe terra. Arsenie ferește, de altfel. (Până și acum, scriind partea asta, mă gândesc să nu supăr asociațiile ce militează pentru protecția urșilor polari, ba chiar e posibil ca până la publicare să și schimb fraza asta tâmpită..) (more…)
Eu nu știu câtă școală au făcut copiii de când a început anul ăsta, dar știu clar că au avut vacanțe și zile libere și zăpezi și școala altfel și iar mini-vacanță și ziua mediului și ziua profesorului și ziua oposumilor cu ochi moi, încât tabla ‘mulțirii a devenit fudulie iar olinclusivu’ pe lista obligatorie. Cu Booking.com înainte, am pornit pentru prima dată la olinclusiv în Bulgaria. De fapt, ce vorbesc, era prima dată de olincusiv oriunde. De obicei, în doi, ne mulțumim cu un mic dejun și cu mult, mult mers pe jos. Mâncarea e fudulie. (more…)