Riviera franceză

Riviera franceză“Șeri, uitî-ti pi fânetra ta!” zice un tată către Goe, undeva pe rândul din spate  – Riviera Franceză se alungește domol iar eu mă liniștesc preț de câteva minute pentru prima oară în zborul ăla. Ne-a zdruncinat de n-am știut de noi, dar dom’ pilot a început să ne vorbească imediat ce s-au auzit primele “Doamne ajută”. Ei, și dacă n-a vorbit omu’ ăla, nu știu cine a mai vorbit. Frumos, cu calm, cu lecții de fizică și chimie incluse, cu tot ce trebuie. Nici xanax-ul nu ne-ar fi făcut mai calmi. La finalul călătoriei mai că mi-a venit și mie să aplaud! N-am făcut-o, l-am lăsat pe tac-su lu’ Goe să o facă. (Habar nu am nici acum de ce aplaudă lumea în avion, dacă e o tradiție pur românească, ca aia cu jucatul găinii la nuntă, și dacă o facem în avion, de ce nu o facem și pe linia lu’ 69 când trece troleu’ pe la Obor.) Read More