Amserlris. Amalgam.

Amserlris. Amalgam.Zeci de telefoane mobile și tablete și DSLR-uri burdușite în piețele și locurile după care se fac vederile mișto. Uite o turlă de biserică! Bliț! Fotografia e gata. Uite-mă pe mine lângă turla de biserică. Bliț! Fotografia e gata. Uite-mă pe mine cu tine lângă turla de biserică. Bliț! Fotografia e gata. Scot androidul. Fac și eu câteva poze. Încerc ceva artistic. Nu încerc să fiu singură în poză pentru că e imposibil. Deja știu prea bine asta. Nu încerc nici să țin Turnul Eiffel în podul palmei sau piramida de la Luvru de ciuf. Dar mă amuz când o fac alții, încercând mereu să-mi imaginez cum arată poza aia dacă nu ești fix în poziția fotografului. (more…)

Read More

Therme, Posada și Enel

Therme, Posada si EnelUrla internetul de cât de îngrozitor va fi finalul de săptămână care tocmai a trecut. Cincizeci de grade la umbră. Și o sută de grade în spirt. Ambulanțe pe stradă și fete la minijup. Bătăi cu apă distilată și bătrâni leșinați lângă borduri pentru că ieșiseră ca tâmpiții afară la prânz ca să ia o legătură de ceapă de la Obor via Drumul Taberei. Bine, știm cu toții că la Obor e mai mult, mai bun și mai ieftin. Dar orișicât.

Auzind astea, am zis că vom fugi în 2Mai, la casa de vară: un cort de două persoane dacă cele două persoane dorm îmbrățișate și mai “pe fetus” așa. Ne-am verificat conturile bancare, am vărsat douăj de lacrimi de cap de om, ne-am uitat prin casă ce am putea vinde rapid pe olx, am mai vărsat douăj de lacrimi și ne-am hotărât să nu părăsim Bucureștiul. Să fim acei pionieri care vor înfrunta caligula de peste 40 în celsius, acei șobolani de laborator după care se vor scrie cărți. (more…)

Read More

Crucișătorul și bunul simț

Sunt un om cu tare mult bun simț. Exagerat de mult bun simț. De fapt, ce zic eu, enervant de mult bun simț, cum mă gândesc la toți, să nu supăr, să nu deranjez, să nu calc pe coadă, să nu respir un aer care nu e al meu, ș.a.m.d. Totul până în punctul în care, bineînțeles, nu mi se răspunde cu același bun simț, ba chiar îs luată de prost, de guler, de cămașă. Moment în care, ce să vezi, de cele mai multe ori nu fac nimic. Deși, în capul meu, te-am omorât de câteva ori. Sau, în cazuri de prințipii, stimabililor, atunci mă lupt ca și când aia e ultima zi a urșilor polari pe terra. Arsenie ferește, de altfel. (Până și acum, scriind partea asta, mă gândesc să nu supăr asociațiile ce militează pentru protecția urșilor polari, ba chiar e posibil ca până la publicare să și schimb fraza asta tâmpită..) (more…)

Read More