Intr-un an, varsatul de vant i-a secerat pe 2 din 3….in alt an, un fel de “monkey corporation business” a facut ca inainte cu 2 zile de un all inclusive in vecini sa anulam tot… Era scris sa vina si anul cu Cinci in Grecia! Si asa a inceput aventura nebuna si frumoasa peste masura numita simplu Toroni: am pornit la drum cu dragonul ‘al mare ce ne ducea ca vantul peste tari si mari.
Sa iti faci propriile bagaje poate fi o provocare? Apuca-te, atunci, sa faci bagaje pentru 3 mici. Si da-ti seama cand ajungi la destinatie si vrei sa iesi la o balaceala ca ai uitat costumul de baie pentru micul cel mare, precum si orice urma de chilot sau soseta. In afara de cele de pe purtator.
Daca ai ajuns in Giurgiu si ai auzit primul ” Tati, mai avem?” – incepi sa ai o problema ce va trebui gestionata cu delicatetea unui “Am zis sa stai acolo linistit, mai avem 13 ore! La toti ne e cald si vrem sa ajungem!!” La intrarea in Ruse il auzi deja pe al doilea, reformulat: “Mamiii, cat a trecut?”, replica ta venind negresit: “Sa stiti ca ne intoarcem daca nu va linistiti!”, asta fiind, de altfel, si prima replica amuzanta.
Dupa eternul si acelasi drum povestit de alti zeci ai online-ului prin vestita Bulgarie, am pasit intr-o mare gradina cu maslini udati de un soare puternic, cu dealuri mici si cocosate, cu pui de palmieri si livezi de portocali. Micii mici si mari erau über fericiti. Oboseala si halucinatii, poate ca fericirea lor de aici venea, dar cine mai tinea socoteala?!
Satucul ala numit simplu Toroni, despre care initial nu stiam nimic, e situat pe Sithonia, joooos de tot, flancat de Sarti si Neo Marmaras, dar lipsit de infuzia turistica precum si de magazinele pline cu aceeasi magneti. Hotelul era unul cuminte ca fata mosului, foarte bine intretinut iar apartamentul in care am stat ne-a facut cinste: spatios, curat, cu un balcon cat o pista de aterizare, cu o vedere catre soarele ce apunea pe bratul Kassandra si oferea cele mai frumoase culori pe care le-as fi putut desena.
Zilele au trecut in miscari ample dar simple. Acolo nimeni nu se grabeste. Unde s-ar grabi de altfel? Micul dejun se serveste de la 9 am…era necesar sa ii punem pe mici pe “Pause then Play” pentru ca, nu-i asa, nu ar fi fost concediu daca nu s-ar fi trezit la 7 am.
Marea ne-a oferit cele mai frumos creionate tablouri. Intr-o zi de marti natura s-a razvratit ca o nebuna! Barcile se ingrozisera si nu mai puteau fi strunite, cerul isi schimba culorile, valurile unei mari ce pana atunci era pasnica, acum se loveau repetat de tarm, vantul iti cresta bronzul iar micii mici erau incantati peste masura de sesiunea de poze de familie pe care am facut-o pe malul Egeei.
Asta a fost concediul ala in care nu am alergat catre nimic, nu am facut mai nimic altceva in afara de a ne misca cu pasi lenti catre nisip. Acolo, o blonda cu o engleza ingrozitoare, fapt ce ii dadea o anumita naivitate desprinsa parca din filmele pentru adulti, ne aducea frappe-ul inca de la prima ora. Acolo, copiii se dezbracau pe unde apucau si se aruncau in apa. Acolo se faceau ca inoata scufundand doar capul. Si atat. Si noi radeam aprinzand prima tigara. O liniste teribila era strapunsa uneori de cate un “Maaaaaamiiiii, ma pisca ceva de picioooooor!”, plansete, “Taaatiiii, taaaaaaatiii, taaaaaatiiii, fetele nu se joaca si cu mineeeee”, chicoteli, “Cand plecam? Mi-e somn/foame/cald/frig”, batai repetate din piciorusele mici.
Siesta era o binecuvantare – adormeam noi inaintea lor. Trezirea era greoaie, soarele ii toropea, trageau cate o rochie/pantalon pe ei si asa, cu fundul gol, alergau catre mare iar si iar!
De mancat, mancam orice, oricand, oricat, preferand mereu tot ce creste, respira si iese din mare. Grecii sunt prietenosi si iti zambesc cald. Copiii se indragosteau imediat de orice suflet deschis, drept urmare auzeam de la ei cum se chinuie continuu intr-un “Thank you very much you” pentru fiecare furculita asezata pe masa, pana la inghetata-desert pe care o primeau din partea casei.
Faptul ca aerul conditionat nu a functionat deloc pe drumul catre casa, faptul ca nu am avut chiloti si sosete pentru micul mare, faptul ca pe mica mica si mica mare le-au piscat tot felul de insecte neidentificate, toate astea intra in capitolul “si altele”. As repeta experienta cu siguranta, cu tot drumul – poveste, cu soarele nebun, cu apa clara si plina cu pesti ca intr-un acvariu, cu fructe de mare si tzatziki, cu pepene si piersici, cu palmieri si muzica indrazneata.
