Uhuuuu, ce taaaareeeee, ne balanganim! (Un vant teribil face ca aterizarea sa fie “problematica”. Mie imi ingheata inima. Mi se deruleaza in fata ochilor toate documentarele Air Disasters de pe Discovery)

Intru in curtea casei unde copila ia lectii de pictura. S-a creat acolo o lume mai mica dar mult mai frumoasa. Tonul e dat de muzica in surdina, de oamenii care au creat scoala, de copiii frumosi, de stilul adoptat. Familiile asteapta cuminti. Ramanem afara, pe banci, desi vremea nu e prietenoasa. Dar nu vrem sa intrerupem ora in vreun fel.
Ne-am impletit parul dintr-o zi cu soare si inca o familie cu copii, ne-am pus ghiozdanele in spate si am fugit in Sinaia. Si nu oricum ci cu trenul. Lasand la o parte faptul ca pentru cei 5 copii calatoria cu trenul nu a insemnat mare lucru, pentru noi, adultii, a fost motiv de chiraieli, barfe inocente, rasete si discutii deloc intelectuale dar tare misto.