Fără Facebook.
Mi-au ieșit bube întâi pe brațe și apoi ele s-au extins pe burtă, ca la urticarie. Am albit și mi-am mâncat unghiile necontenit. Nu am reușit să adorm și a trebuit să folosesc droguri ușoare pentru a beneficia de câteva ore de somn.
Author: Anca
Toroni 4.0 – Grecia 2017
Ce pot să scriu în plus despre Toroni, ceva ce nu am scris deja aici sau aici sau aici. Da, e al patrulea an în care luăm copiii și plecăm în același loc, stăm în același hotel și ne bucurăm de aceleași ape, taverne, apusuri. Pentru că ne place. Enorm. Nu am fi schimbat nici camera-apartament dacă nu ne-ar fi propus ei altceva anul ăsta.
Amserlris. Amalgam.
Zeci de telefoane mobile și tablete și DSLR-uri burdușite în piețele și locurile după care se fac vederile mișto. Uite o turlă de biserică! Bliț! Fotografia e gata. Uite-mă pe mine lângă turla de biserică. Bliț! Fotografia e gata. Uite-mă pe mine cu tine lângă turla de biserică. Bliț! Fotografia e gata. Scot androidul. Fac și eu câteva poze. Încerc ceva artistic. Nu încerc să fiu singură în poză pentru că e imposibil. Deja știu prea bine asta. Nu încerc nici să țin Turnul Eiffel în podul palmei sau piramida de la Luvru de ciuf. Dar mă amuz când o fac alții, încercând mereu să-mi imaginez cum arată poza aia dacă nu ești fix în poziția fotografului. (more…)
Coldplay – A head full of dreams
Să răspund din prima la întrebarea: “Cum a fost?” A fost demențial, a fost o nebunie completă – cel mai bun și nebun concert la care am ajuns în doi. O joacă continuă de lumini, culoare, sunet și zeci de mii de oameni fericiți. Mai precis optzeci de mii! (more…)
Therme, Posada și Enel
Urla internetul de cât de îngrozitor va fi finalul de săptămână care tocmai a trecut. Cincizeci de grade la umbră. Și o sută de grade în spirt. Ambulanțe pe stradă și fete la minijup. Bătăi cu apă distilată și bătrâni leșinați lângă borduri pentru că ieșiseră ca tâmpiții afară la prânz ca să ia o legătură de ceapă de la Obor via Drumul Taberei. Bine, știm cu toții că la Obor e mai mult, mai bun și mai ieftin. Dar orișicât.
Auzind astea, am zis că vom fugi în 2Mai, la casa de vară: un cort de două persoane dacă cele două persoane dorm îmbrățișate și mai “pe fetus” așa. Ne-am verificat conturile bancare, am vărsat douăj de lacrimi de cap de om, ne-am uitat prin casă ce am putea vinde rapid pe olx, am mai vărsat douăj de lacrimi și ne-am hotărât să nu părăsim Bucureștiul. Să fim acei pionieri care vor înfrunta caligula de peste 40 în celsius, acei șobolani de laborator după care se vor scrie cărți. (more…)