Urla internetul de cât de îngrozitor va fi finalul de săptămână care tocmai a trecut. Cincizeci de grade la umbră. Și o sută de grade în spirt. Ambulanțe pe stradă și fete la minijup. Bătăi cu apă distilată și bătrâni leșinați lângă borduri pentru că ieșiseră ca tâmpiții afară la prânz ca să ia o legătură de ceapă de la Obor via Drumul Taberei. Bine, știm cu toții că la Obor e mai mult, mai bun și mai ieftin. Dar orișicât.
Auzind astea, am zis că vom fugi în 2Mai, la casa de vară: un cort de două persoane dacă cele două persoane dorm îmbrățișate și mai “pe fetus” așa. Ne-am verificat conturile bancare, am vărsat douăj de lacrimi de cap de om, ne-am uitat prin casă ce am putea vinde rapid pe olx, am mai vărsat douăj de lacrimi și ne-am hotărât să nu părăsim Bucureștiul. Să fim acei pionieri care vor înfrunta caligula de peste 40 în celsius, acei șobolani de laborator după care se vor scrie cărți.
Vineri seară eu, femeia, jumătatea sensibilă, frumoasă, delicată, a relației tradiționale, vin cu o idee: “Ce-ar fi dacă mâine de la prima oră plecăm către Therme? Da, da, ne trezim ultra devreme, punem costumul de batman-neopren, ciunga o lipim după ureche și plecăm către Otopeni.” Siiiigur toată populația București – Prahova – Ilfov e plecată în Mamaia! Sigur sută-n mie. El, jumătatea cu privire intelectuală și nu numai, îmi confirmă că planul meu este unul briliant.
Sâmbătă – trezit la 7, dezlipit ochii, spălat marea majoritate a dinților, dat cu șprei, băut cafeaua, băgat în ghiozdan o pereche de chiloți, un sutien și o cremă cu sepefe50 și gata. Eram deja în mașină către Mecca. Hotărâsem să nu fim șlăpari deși drumul presupunea urcat în mașină în fața blocului și dat jos în parcarea Therme. “Suntem mai buni de atât,” mi-am zis! Era ciudat cum toate mașinile făceau dreapta spre Mecca noastră, semn că ceva se întâmpla. Cum incendiu era puțin probabil să mai fie, că tocmai ce fusese unu’ destul de serios, ne-am zis: “Nu cumva toți creștinii aceștia tradiționali merg tot la Therme?!”
Coada pentru a plăti brățara care ne-ar fi promis paradisul era pe câte patru-cinci rânduri și se așternea într-un soare nebun până în parcare. Cine a mai fost pe acolo și își poate imagina ce zic, deplânge acum situația în care ne aflam. Sute de oameni. Am verificat noi, oare, de acasă cum stă treaba cu gradul de ocupare? Nu, nu am verificat. Eu am precizat clar ca sunt jumătatea frumoasă și delicată. Doar.
El vine cu o idee (!!!): “Draga mea, ce ai spune dacă plecăm la Brașov?!”, “Hm?!”, “Da, la Brașov, e mai răcoare cu siguranță. Ne plimbăm, dăm de mâncare la urși, ne facem selfie în Piața Sfatului să crape feisbucu’ de draci, cheltuim cam aceiași bani pe care i-am fi cheltuit la 2Mai, dar ne răcorim și scăpăm și de exodul ăsta de mitici.” Bine, nu astea au fost spusele lui, cuvânt cu cuvânt dar eu așa am gândit-o când am auzit Brașov încă de la început. “Dragul meu, yyubyy, ești un om excepțional! Așa facem. Am stat, am gândit, e o idee excelentă!”
Felicitându-mă că nu am plecat de acasă în șlapi, am urcat în batmobil, am dat AC-ul pe 16 grade și am pornit-o. Se făcea aproape de prânz și soarele îți modifica genetica feței.
Nu ajungem la Posada când ne oprim. “Eh, îmi zic, uamenii vor să facă poze cu peisajul, na, e de înțeles, fiecare trebuie să întrețină cumva propriul feed din rețea. Îi așteptăm și om porni iar, cu toții. Chiar așa…de ce naiba suntem așa mulți?! Yyubyy, ia vezi tu, scrie la ziar ceva?” Yyubyy cu y avea deja răspunsul: “Aici mai stăm în rând 70 minute până la Comarnic după care mai facem vreo 3 ore până la Brașov.”
Nu știam de ce mi-am udat rochița la nivelul pieptului: lacrimile țâșniră teribil fără să le pot controla. De ce, duoamne, de ce ai pus cozi de oameni în mașini pe DN? De ce nu ne-ai dat înțelepciunea (bine, lui să-i fi dat…eu am zis că sunt cu frumusețea și delicatețea) să verificăm waze-le când am ieșit de la Therme? Am hotărât din priviri că vom face cale întoarsă. Părea că Bucureștiul nu dorește să ne dea drumul.
Am întors și am tăcut până pe centura Ploieștilor, în giratoriu. Unde am hotărât să bem o cafea la o benzinărie. Ne-am gândit chiar să ne petrecem weekend-ul acolo, neștiuți de nimeni, trăind cu cafele și croasante reîncălzite, cu revista Casa și Grădina și ajutând femeile cu carburantul, la pompă.
Dar nu! Viața nu trebuia să se oprească aici! Trebuia să luptăm pentru găsirea unui loc unde costumul de baie pe care îl aveam pe mine să facă sens. El a grăit Snagov, “la complex acolo, știu eu..” Iar eu am căutat internetul care mi-a răspuns imediat că nu merită nicio secundă.
“Nu-i nimic! Mergem la Laguna Verde!” “Tiii, n-am fost niciodată, acolo mergem!” Optzecișitrei de grade erau pe malul lacului acolo unde mii de midii zăceau pe plite încinse sau se perpeleau în supe – Festivalul Midiilor! Dumnezeiască a fost masa aia! N-am mâncat în viața mea o supă de midii mai bună ca aia de acolo. Mâncam și curgeau apele de pe mine de mi se atrofiaseră gândurile. Nu erau multe, dar totuși…
Seara s-a încheiat cu o vizită mișto pe la Balotești, la niște prieteni. Ei nu ne așteptau, dar noi ne lipisem deja ca timbrul de scrisoare. Mulțumim pentru berea rece și cel mai bun pepene pe care l-am mâncat în ultimii douăj de ani!
Duminică a venit cu surpriza unui Gourmet Festival la Roaba de cultură – de excepție! Organizare mișto, vibe mișto (ca să fiu în trend), mâncare bună, oameni faini, muzică excelentă, locație de excepție.
Cu bateria la 10% și un întreg sezon din Leftovers de urmărit, i-am propus lui yyubyy să ne retragem. Declarasem finalul de săptămâna ca încheiat. Ar fi fost frumos acasă, mi-aș fi încărcat telefonul până în 100% chiar iar serialul ar fi mers ca uns dacă Enel Muntenia ne-ar fi lăsat un pic de curent electric cât să nu fim nevoiți să discutăm unul cu altul timp de câteva ore! Orele alea au părut zile, vă zic! Ok, îi povestești că tu la grădiniță aveai o colegă pe care o chema Aluna, îi spui de colegul Tăbuș-Gălbenuș din primară, da’ câte să îi mai povestești, băi nene, că nici salivă în gură nu se mai strângea.
Vreau să trag următoarele concluzii: eu la Therme nu mai merg în următorii trei ani (randomly chosen number of years), la Brașov doar cu și în tren iar pepene voi cumpăra toată vara de la băiatu’ de la Domenii! Caligulă plăcută și în familie vă doresc.
