Scoala – bratara de aur sau gablont ieftin?

 

Scoala
Scoala

Pe mine m-au dat ai mei la scoala cand aveam sapte ani si sapte luni, asa, ca sa fiu presarata cu praf magic. La scoala nu am avut telefon inteligent, rochii cu strasuri si mici pantofiori cu toc, barbie sau senvis cu prosciutto pe pat de rucola.

Nu-mi aduc aminte mare lucru din scoala iar tablete, nikoane, iphoneuri nu existau, deci amintirile imi sunt conturate cu ajutorul alor mei. Stiu in ce banca stateam, stiu cand mi-am rupt degetul mic in curtea scolii, imi amintesc invatatoarea, stiu ca am luat 2 la muzica sau desen, oricum ar fi, pentru clasele primare era ceva iesit din comun, stiu ca baietii ne ridicau uniformele-rochite pentru a da peste jeansi sau alte dresuri pe care le aveam pe dedesubt.

Stiu cat de seriosi si speriati eram, stiu ce faceam in pauze cand invariabil ieseam in curtea scolii si alergam bezmetic, stiu ca dupa orele de curs ma jucam la bunici sarind gardurile in curtile vecinilor punand de o leapsa, noua pietre sau ratele si vanatorii.

Versus.

Copiii nostri au fost dati la gradi de mici, Olaf chiar de la 1.4 ani, primul an de gradi a cumulat 2 saptamani de gradi propriu-zis si restul de raceli, boli, spitale, virusi, bacterii. Am reincercat cu ajutorul alor mei sa schimbam foaia si gradinita si orasul. Si uite asa am ajuns cu bine si cu un copil “dajtept” si frumos si bine crescut la scoala. Scoala de stat, bineinteles, pe principiul “Da’ ma-sa nu tot la fel a invatat si uite stie ca nu se pune virgula intre predicat si subiect”.

Scoala acum e altfel: clasa are nevoie de laptop, videoproiector, imprimanta inteligenta, internet, scaune cu huse (cate dresuri oi fi rupt eu in primii patru ani oare?!) si cutii mari unde astia mici is invatati sa recicleze frumos. Cu toata nebunia asta, copilul meu nu stiu cat isi va aminti din primii ani de scoala, totul fiind pe fast forward si pe “inghite si informatia asta”.

Clasa Zero – anul ala pe care noi, acum muuulti multi ani il aveam liber intre gradi si scoala ca sa dormim pana la 10, sa ne jucam la bunici si sa ne cataram prin copaci. Acum totul se traduce prin: trezirea la o ora imposibila, haine in culori terne de gri, alb, negru, bleumarin, cursuri de la 8, apoi afterschool apoi acasa, obositi da’ cu sentimentul ca “azi am invatat sa scriu cu litere mici de mana si am aflat ca 22 minus 13 fac 9”, sentiment de care parintii se bucura nespus si pe care copiii il iau ca pe ceva normal.

Copilul este incantat, slava cerului, de scoala si tot ce se intampla acolo. Concursuri la nivel national (o, da!), dictari, adunari si scaderi. Olaf nu mai picteaza si nu mai deseneaza pe foile pe care i le dau acasa ci face calcule si scrie povesti iar jurnalul ei e umplut cu 10-3=7, 12+5=17. Intr-un normal pe care nu il inteleg in totalitate, toate lucrurile astea este posibil sa fie normale.

Competitia e acerba: vorbeste corect, deseneaza frumos, urmareste liniile si firul povestirii! Teme pentru acasa! Lectii deschise! Am renuntat cu totii la serbarile traditionale in schimbul unor iesiri la Mac. Da, primele erau prea comuniste si trebuia sa ai pile ca sa obtii “rolul principal” iar Mac-ul contine zahar. Si nu am gasit inca o cale de mijloc.

Impresiile dupa primul an de scoala, pentru ca deja suntem pe final?! 34 de copii intr-o sala de curs prea mica, intr-o scoala buna dintr-un cartier bun; 34 de copii asezati si reasezati in banci astfel incat sa poata respira, pentru ca, dupa parerea mea, nu se poate; 34 de copii care vor sa fie ajutati, laudati, mangaiati, si care vor sa rada si sa li se raspunda; un singur cadru didactic care clar nu va avea cum vreodata sa ofere asta tuturor in acelasi timp. Dar se va stradui. 34 de copii care au intrat prea repede in amanuntele realitatii.

Scoala – bratara de aur sau gablont ieftin? O sa aflam impreuna, impreuna cu Olaf, si in scurt timp cu Buttercup si Goofy. Pana acum am intins firul si am inceput sa insiram pe el margele mici, nou-noute si altfel. Imi doresc sa cream ceva frumos impreuna!

De ce nu am ales sistemul privat? Subiectul asta il voi dezvolta intr-o alta postare, acum sunt curioasa cum e cu ai vostri? Ce asteptari aveti voi de la Scoala? Ce spun ei? Cum e in clasa a doua, a treia? Ma voi descurca sau renuntam la parcuri si aer liber in favoarea meditatiilor de weekend? Vom juca lego sau voi aduna enciclopedii in biblioteca?

2 thoughts on “Scoala – bratara de aur sau gablont ieftin?

  1. Monica, si orele de chimie cu paharele ei berzelius si amestecul de prafuri si solutii care sa dea in alte culori frumoase?! :) Nu le mai stii?
    In alta ordine de idei, stiu ce zici, abia astept sa imi povestesti cum va fi primul an de scoala pentru David si apoi, cu experienta cumulata, ce vei gandi despre primul an de scoala al lui Albert. :) Ai sa vezi cat se pot schimba lucrurile de la an la an intr-un Invatamant care mai are de…invatat!
    Conteaza enorm ce are copilul acasa si ce ai tu acasa, ca parinte. Cel putin primii sapte ani.
    Toti livreaza infos, unele greu de urmarit, de ce-urile sunt greu de contorizat si uneori si mai greu de clarificat. Aici, apoi, intervenim si noi.

  2. Am reflectat de multe ori ce rol a avut scoala in educatia si viata mea. Scoala generala si-a lasat amprenta cel mai putin. Nu am conturate decat pauzele si joaca de dupa ore, ulterior certurile cu profesorii care nu intelegeau de ce pun atatea intrebari (“vrei sa faci pe desteapta?!”), prieteniile minunate si starea mea continua de razvratire impotriva dirigintei din clasa a 8a. Nu retin nici o informatie, ora, experiment care sa ma fi influentat in mod constructiv spre a ma intelege mai bine, de a explora lumea din jurul meu, de a ma canaliza pe ce aveam nevoie sau imi placea. Am avut parte de invatoare/profesori foarte competenti in a livra informatii, iar scoala era si este una din cele mai bine cotate scoli din sectorul 1. Norocul meu? Doi parinti deschisi la minte, care mi-au aratat de ce viata este de nepretuit, iar eu exemplar unicat. :)

Leave a Reply to Monica Cancel reply