Roma sau viata dulce a unui oras frumos!

Undeva pe la 25 de ani, am ajuns in orasul-istorie pentru prima data, pentru doar cateva ore care au reusit sa cuprinda obiectivele principale, ca la carte. Alergam ca nebunii, pe o ploaie teribila, vreo 8 oameni frumosi si o harta, sa bifam toate cele de care invatasem, sau nu, la scoala.

La 32 de ani am primit cadou cateva zile la Roma. Din nou! Dar acum era cu totul altceva, aveam toate premisele sa imi fac o vacanta pe cinste – varsta, jumatatea mai buna langa si, zice-se, intelepciunea De data asta nu am mai alergat spre nicaieri si nu am ales un hotel in mijlocul orasului, cum recomand de altfel pentru cei activi in city breaks. Am ales un hotel extrem de cald si de placut undeva intre aeroport si oras, intr-un cartier cu alei linistite si casute mici cu copaci mari in curti. Si am mai inchiriat o masina. Nu le poti avea pe toate: am vrut hotel in afara Romei, am optat pentru o masina.

Cine e obisnuit cu “mare, cat mai mare si spatioasa” are de suferit: nu recomand decat inchirierea masinilor mici, micute si foarte mici – Smart, Fiat, scuter  Modele vechi, rulate bine, astfel incat zgarieturile pe care le adaugi tu sa treaca cat de cat neobservate, pentru ca, crede-ma, le vei adauga cu siguranta! Noi am ales Fiat Panda, am ras initial si ne-am simtit un pic dezbracati in ea, dar am indragit-o de la prima vizita in oras!

La Dolce Vita m-a urmarit pe tot parcursul sederii – imi era parca rusine ca plecasem cu gandul ca orasul nu ar avea cu ce sa ma cucereasca, mult datorita numarului mare de curse low-cost… Nu stiam ce sa aleg: Piazza di Spagna, Campo dei Fiori, Piazza Navona sau Piazza del Popolo? Nici acum nu aleg pentru ca fiecare are farmecul ei: iesi de pe alei umbrite si invechite si dai intr-o baie de lumina calda de Februarie, mirosuri de flori, pizza proaspata si cafea tare. Te asezi cuminte la o terasa, oricare, nu le cauta dupa preturi sau servire, toate sunt primitoare si te asteapta, tu trebuie doar sa gasesti locul tau la soare – cere-le o pizza si lasa-i sa iti recomande ceva, spune-le de un Peroni (are alt gust decat ce bem noi aici), apoi ia-ti un espresso adevarat si….limiteaza orice conversatie pentru a fi parte doar din zumzetul pietei.

Daca te lasi usor impresionat de Michelangelo si ale sale La Pieta si Capela Sixtina, ia-ti cateva ore pentru a merge la Vatican. Nu trebuie sa mai spun ca scapi de cozile enorme de-a lungul zidurilor mari daca iti place online-ul asa cum imi place mie si daca faci o rezervare inca de acasa. Daca esti si un om rabdator si nu te lasi coplesit cu usurinta de grandoarea care iti apasa pe umeri, poti petrece ore bune prin tot Vaticanul. Pe final, nu uita sa trimiti un gand bun catre cineva drag: cumpara o vedere, un timbru, pune o stampila de Vatican si las-o la Posta Vaticanului. Nimic nu e mai fain decat o vedere, ca pe vremuri. Ale noastre nu au ajuns nici pana acum, dar incearca, e posibil sa fii mai norocos! 😉

Eu nu sunt femeia-espresso. Sunt mai mult o cafea tare, lunga, o juma’ de lingurita de zahar si un strop de lapte. Recunosc, cu toate astea, ca am baut cea mai buna combinatie de espresso cu un strop de spuma deasupra, deloc suparatoare, la Sant’Eustachio! Doamne, mi-a ajuns pana la talpi gustul ala pur de cafea proaspata asa cum, in cateva secunde, substanta de contrast ajunge in toate extremitatile. O locatie mica, de un galben matuit, cu doua mese mici afara, cu o tejghea unde puteai sa iti proptesti coatele cat sa sorbi din ceasca cu toarta prin care nu puteai sa bagi degetele. Lumea venea, comanda, capul se lasa usor pe spate si gata. Pana la ei, nu reuseam deloc sa inteleg tipul asta de a bea cafea, nu puteam sa pricep unde e ritualul ala complex pe care eu il respect cu sfintenie zilnic.

Desi am vizitat Roma doar iarna, ultimul Februarie ne-a oferit acolo o vreme de vis, balerini si rochii lejere, umeri goi si femei frumoase. Si gelato! Hai sa dam Cezarului ce e al Cezarului: cat de buna e inghetata lor pusa cu marinimie in conuri. Nu stii ce sa alegi si te lasi influentat fie de cel din fata ta, fie de cat de gol e recipientul din vitrina fie de vreun gust ce te urmareste mereu. Eu ma indrept mereu catre menta, mango sau pepene galben! Recunosc ca nu aleg mai niciodata altceva. Exista gelaterii peste tot, la orice colt, poate doar un bun si fin cunoscator sa faca diferenta si sa ofere un top al gusturilor.

Si apoi….ciabatta cu prosciutto si mozarella si trufe, mancata la Antica Salumeria, in umbra Panteonului – cel mai bun “sendvis”mancat de mine. Si apoi…pizza! Simpla si cu ingrediente proaspete. Nu am vazut sa amestece, asa cum facem noi, profanii, 10 ingrediente pe o felie, 3 sunt de ajuns iar sosul de rosii nu se numeste ketchup. Si apoi…prosciutto e melone, sarat si dulce in acelasi timp intr-o combinatie de vis.

Roma nu are “centru vechi” pentru ca ea e un Centru Vechi in sine, Roma are oameni frumosi si drepti si eleganti care pot sta si o ora la coada in fata unei pizzerii daca acolo au decis sa ia cina, Roma isi respecta viata de noapte cu cocktailuri si vin si muzica buna, orasul asta e demential zi si noapte si abia astept o noua intalnire cu un espresso si un “dolce far niente”!