Reteaua. Comercial. Foarte comercial.

 

Reteaua
Reteaua

Nici nu se dezlipesc genele si nu sterg bine saliva inchegata la coltul gurii ca printr-un singur swipe sunt conectata deja! Sunt acolo. Ochii de mongol incep sa capete rotunjime, respiratia sacadata se relaxeaza si pot spune cu mana pe inima si pijamalele in vine ca am  inceput cu adevarat ziua. Sunt in Reteaua de Socializare.

Scroll. Cu ziua la fel. Scroll. In jos, in sus. Like. Share. Like din nou. Smileys. Multe. Ca sa ma simt prezenta. Sa ma simta celalalt prezent.

Apoi verific cine mai e online la ora aia. 5 am. Daca suntem mai multi deja mintea concepe povesti: corporatistu’ asta are acelasi program cu al meu. Restul? Away de 2 zile. Ce nebuni! N-au mai intrat online de 2 zile? Pai si ce fac de 2 zile? Bai, sa vezi ca asta au pus mana pe o carte? Panica. Panica la gandul ca poate exista viata si fara si dupa. Panica trece si revine Scroll-ul. Da-l dracu, trendsetter cu fite – va reveni el in curand.

Si imi simt inima cum se desprinde de trupul vanos (ei…un fel de a spune..) si imi ia de maneca si creierul si pleaca in sus pentru o mai buna analiza a tot ce se intampla de cand albastrul si degetul de like imi mesteca clipele ca pe o ciunga moale si inca cu gust.

Cine-s toti astia pe care ii urmaresc sau care ma urmaresc si ma contureaza dupa trei likeuri, sapte share-uri si zece postari, doispe poze si inca patru status updates? Cine sunt ei? Si ce legatura au cu mine?

Unii imi sunt colegii vechi, de generala si liceu, pe care nu i-am mai vazut de ani, pe unii chiar de zeci de ani. Ne uitam unii la altii probabil si concluzionam fara sa avem habar. Rar ne luam de mana virtual pentru a ne asculta sau pentru a intreba interesat: “Ce mai faci tu, de fapt?”

Altii reprezinta Corporatia in care, inca, mai activez. De astia te feresti ca de Ala Rosu, astia par a fi cei mai rai. Astia pare ca nu pot dormi noptile daca nu te zgarie pana la sange. Fata de astia pastrezi o oarescare distanta si in fata lor trebuie sa arati ca esti cel. Mai cel. Altul. Decat esti tu de fapt. Zi-mi cu mana pe inima ca nu ai stat in spagat de zeci de ori cand ai vrut sa postezi ceva si te-ai gandit: bai, da’ oare ce va gandi CEO, MEO, GEO, LEO? [Orice asemanare cu persoane reale este pur intamplatoare, bineinteles. Salvarea si militia mea acum vin din faptul ca fiecare Corporatie are un CEO, cinci Manageri, inca sapte mai mici si zeci de alte voci intrerupte].

Apoi vin artistii – ah, ce ADN, ce vinisoare cu sange curg prin astia. Artistii dau Like la cele mai neincadrate poze pe care le postezi tu. La alea de nu mai da nimeni like. Atunci ai o epifanie si iti spui, convinsa ca ei stiu sigur despre ce vorbesc, ca de acum numai asa vei lua unghiurile pentru selfie-uri.

Mai sunt cei cu o invizibila prezenta. Stii ca sunt acolo, ii simti, ii vezi, iti sufla in ceafa la fiecare miscare, dar niciodata, ma auzi, niciodata nu impartasesc nimic cu nimeni. Urmaresc absolut tot ce faci dar nu ar oferi si ei un Like, ca orice om normal, la absolut nimic. Poti pune si o poza cu maica-sa ca nu va misca un deget. In sus. Seen at 11:32. But never Like or Share or Comment. Ia mai da-i in ma-sa de stalkers incapabili sa ia o decizie.. nici macar in cartea prieteniei! ­čÖé

Si apoi vin cei din familie. La Famiglia. De cate ori nu ai editat postarile doar pentru ca inserasei un “futu-i pe ma-sa” sau, dupa o betie crancena, ai pus cateva poze decadente si ti-ai dat seama ca bunica de la Vaslui sau mami de la Calarasi va citi si vei avea 32 de apeluri pierdute, incercand sa stie daca chiar erai tu acolo, daca esti bine, eventual sa iti aduca aminte ca au si ei vecini si ca au si aia cont in Retea si ca ii faci de ras. Pe toti.

A doua zi nu uita sa postezi cate un status de tipul “curatenie – feeling determined” sau cate un citat al unui mare necunoscut de tipul “familia este ceea ce ma tine in viata”, etc etc etc. Dupa care drege-te in singuratate cu o zeama de varza si promite-ti ca nu vei mai bea niciodata, dar niciodata. Iar daca vei mai bea vreodata, desi niciodata, nu vei mai posta nimic, dar nimic, pe peretele social. Iar daca vei mai posta vreodata, desi niciodata….

Cu ochii impaienjeniti de somn decizi sa apesi butonul de Lock Phone. Ramai logat. Dar vrei sa dormi. Sase ore in care te vei deconecta. Crezi tu. Ca apoi sa o iei de la capat. Cu pijamalele in vine. Si peste un cascat. Like unei zile noi.

Cine-s toti astia pe care ii urmaresc sau care ma urmaresc si ma contureaza dupa trei likeuri, sapte share-uri si zece postari, doispe poze si inca patru status updates? Cine sunt ei? Si ce legatura au cu mine?

“Ne dam prezentul pe virtual.” Astazi fara vreo poza, doar un citat primit de dimineata. Proaspat. Numai bun de postat.

 

 

 

Leave a Reply