Profil de părinte de copil care pleacă în tabără

Hai, serviț’, cât e proaspăt:

  • Părintele unde-paștele-mă-sii-îl-trimit-eu-pe-frigul-ăsta. Aprilie trecut de jumătate. La munte e rilfilu’ de zero grade. Părintele care e un pic confuz, parcă și-ar lua copilul înapoi acasă chiar și fără refund la toată suma. Părintele care se întreabă dacă a procedat bine, dacă lumea va găsi înțelegere și dragoste și bunăvoință și pentru micul prinț sau mica prințesă, după caz.
  • Părintele a’-meu?-păi-a’-meu-e veteran! Ați mai fost? A mea a mai fost, eheeee, de mică merge, ia zi, tati, nu mergi tu de mică? Nu o trimit altfel decât cu ei. Nu, autocar nici să nu aud la câți demenți sunt pe șosea! I-am închis datele…daaaa, când era mai mică a intrat pe tabletă și am avut un cost suplimentar de 140 de dolari. Hai, du-te cu fetele acolo! Eh, nu vrea acuma că e prea devreme pentru ea…plus după mini-vacanța asta. Pe părintele ăsta nu îl vei întreba tu nimic niciodată pentru că, inevitabil, îți va spune el. Acestui tip de părinte trebuie să îi dai de lucru: hm, vedeți și Dvs. ce văd și eu? Parcă bicicleta aia nu e prinsă bine în rastel…sau na, poate mi se pare.. Imediat se va duce și va aranja totul astfel încât nimic să nu iasă din normele de siguranță, securitate și coduri PSI. Tati, ia zi tu cum a fost în celelalte tabere, hai, zi-i și fetiței.
  • Părintele bona-nepaleză. Ăsta nu vorbește, nu comunică cu nimeni, nu știi cu ce copil a venit. La un moment dat e posibil să vezi vreun băietan destul de măricel care se apropie de părinte, ăsta din urmă știind exact care e scopul apropierii și scoțând din buzunar fie 10 RON, fie o batistă, fie o Kendamă. Fără vorbe în plus.
  • Părintele puțin-mă-interesează,-se-descurcă-el/ea. El poate întârzia cât vrea că oricum fără plodu’ mic nu pleacă ăștia, și știe că, deși a întârziat, își poate face timp să mai fumeze și o țigară, iar când ajunge pe peronul gării scoate punga cu douăj de senvișuri pe care le îndeasă în rucsacul copilului neuitând să îi menționeze: să le papi pe toate pă drum, da?
  • Părintele fetele,-nu-i-așa-că-o-luați-și-pe-ea-lângă-voi. Copilu’ cu o mână mănâncă senvișu’, cu cealaltă se ține de adult. Ăsta din urmă cheamă lângă el diverși alți copiii pe care îi chestionează el: cum te cheamă, ce clasă ești, ai mai fost în tabără, la ce școală ești, etc. Hai, stai și tu cu fetița. Semn că fetița a trecut testul.

Mi-aduc aminte, fără legătură directă, neapărat, de o primă întâlnire cu un părinte care avea o fetiță de vârsta lui Olaf. Pe om îl întâlneam prima data, și noi și copilul. Mergi la înot? Da. De câte ori pe săptămână? De două ori. Cât plătești? Olaf se uită la mine, eu îi răspund părintelui, regulamentar. Cât de bine știi să înoți? Pauză. Adică te ții la suprafață? Ah, da. Fără colac, pernuțe, plută? Da. Ce stiluri știi? Eu deja încep să-mi notez întrebările, crezând că ele fac parte din vreun quizz și la final trebuie să adun punctajul ca să văd ce zice semnul meu zodiacal despre toată situația creată. Și câte bazine faci? Pauză iarăși la Olaf. Îmi dau seama că nu a înțeles întrebarea. De altfel, nu am înțeles-o nici eu. Dar adun punctele că vreau să văd ce dă la final. Deci câte bazine faci așa, aproximativ? O oră, înot o oră mai multe stiluri, ce ne zice domnul antrenor. Da, dar cam câte bazine? Prietene, ești tâmpit? O oră, vine și răspunsul prompt. Cam câte face? Zice părintele, de data asta fixându-ne pe noi, adulții. O oră, domnule, nu am stat niciodată să le număr. Oare ar fi trebuit să le număr, mă întreb în gând.

Părintele ăla care mereu trebuie să aibă termen de comparație pentru că dacă nu are, nu știe la ce e bună odrasla lui, nu înțelege dacă trebuie investit în continuare, dacă nu, dacă trebuie plusat, dacă nu. Ce-i cu noi, oameni buni? Am terminat competițiile între noi și acum, în loc în iatagane să ne batem, băgăm copiii la înaintare? A’ dracu specie și părintele ăsta, rău uneori până-n măduva oaselor, rău din frustrări, nevoi personale, lipsuri și lipsă.

O să număr bazinele și revin cu update, că acuma m-a făcut curioasă. Oare e bine dacă sunt 8? 18? 28? Nici nu știu…să-mi spună cineva cam câte e bine să fie, care e numărul optim, nici să nu ieșim în evidență, dar nici să picăm de fraieri.

Părinte de copil

Leave a Reply