As putea spune ca acum cativa ani (ani buni, ce-i drept!) noul trend in materie de “altceva” era sa te transformi intr-un mic fotograf, sa te pasioneze fotografia sau sa arati, cel putin, ca e noul tau hobby in care investesti de la atitudine la bani. Trendul asta s-a cam rasuflat, asta e clar, degeaba ai DSLR daca nu ai si un aparat foto vintage, ceva rusesc, fara functii si filtre, normal.
Totusi sa revin la subiect…cumva daca nu ai ceva profi, ceva cu obiectiv detasabil acolo, parca degeaba iesi in centrul vechi, degeaba participi la cate un concert al vreunui DJ de care nu a auzit nimeni, degeaba faci poze la guri de canal, la pietre sau macrouri la buburuze.
Recunosc cu mana pe inima ca am un Nikon si un 18-105 pe care le iubesc ca pe ochii mintii si pe care le impart cu alti oameni dragi cu care l-am cumparat. Da, nici macar aparatul foto nu imi apartine, pe modelul: noi nu ne legam de lucruri, chipurile. 
Iarasi recunosc ca il car dupa mine prin concedii urbane, rurale, exotice sau pentru poze domestice atunci cand vreunul din cele trei personaje face vreo figura caraghioasa, demna de a fi imortalizata. Am invatat, totusi, sa folosesc telefonul pentru selfie-uri si pentru poze de tipul “uite-ma pe mine la terasa cum beau o bere si cum ma mai distrez”. Am invatat ca merita sa iei DSLR-ul cu tine in locuri frumoase, sa faci poze nebune la alti oameni nebuni sau sa surprinzi culoarea unui loc nou.
Pozele de vacanta sunt misto atunci cand sunt facute din suflet, le fac si eu si o sa le fac si de acum incolo.
Pozele sunt misto pentru ca….
