Crayon Club – O zi de nastere in PonyVille – organizare [1]

Imi plac petrecerile! Lui Olaf ii plac petrecerile! Imi face bine emotia organizarii unui eveniment, de orice fel ar fi el. In acest context, cei “7 ani” au picat la fix si mult m-am bucurat cand am inceput sa gandesc si sa planuiesc ziua de nastere a fetitei-minune. Initial am vrut sa fie o petrecere-surpriza; apoi mi-am zis ca voi lasa 50/50: cateva detalii urmau sa nu fie dezvaluite, cateva urmau sa fie stabilite de comun acord cu ea.

Datele problemei? Se da o varsta magica: 7! Avem una bucata fetita sensibila, extrem de desteapta (merge pe urmele lu’ maica’sa, bineinteles )destul de timida si incapaextraordinara! Ce isi doreste? O mega petrecere la care colegii de Scoala sa o scufunde in cadouri si o distractie pe cinste.

Acum hai sa vedem nebunia din spatele poneilor roz!

Invitati? Toti colegii, se aude deodata vocea pupilei. Cu mana pe portofel, mama responsabila hotaraste ca 33 de suflete mici plus alte zeci de perechi de parinti ar fi imposibil de monetizgestionat. Asa ca am luat amandoua o foaie dintr-un Word si ne-am asezat in taina la discutii inteligente despre prietenie si apropiere si “cash flow” pana cand lista a numarat 23 de copii. Trei proprietate personala, multumesc!

Tematica si accesorii? Alegerea unei teme pentru o petrecere de acest gen poate fi o provocare. In cazul in care copilul tau este Batman – totul devine foarte simplu si esti un parinte fericit! Dar Olaf isi doreste sa fie artista! Pe langa asta, ei ii plac si Plusica si Minnie si Rapunzel si Sofia si Poneii. A zis cineva Ponei?! S-a strigat Bingo: My Little Pony – asta va fi tematica petrecerii de 7 ani! O tema faina, plina de culori si voie buna. Asta a fost momentul ala pe care nu l-am impartasit cu fetita-minune pentru ca mi-a placut ideea unui “Woooooowww” la momentul oportun.

Google a facut scurtcircuit de la atatea cautari frenetice iar prietenul Amazon a facut ca totul sa prinda contur: accesorii, baloane, tiara, fete de masa, pahare, paie, farfurii – toate livrate la timp si la un pret decent. Tot Amazon a livrat cu succes si outfit-ul: tutu multicolor versus Rainbow Dash. Si uite asa Amazon mi-a demonstrat inca o data ca unele lucruri devin realitate. Online si cu Visa, bineinteles, cine mai crede in zane aici? 😉

Locatia? Mi-am luat Word-ul cu mine si am plecat “pe” internet in lung si in lat. Ori nu stiu eu sa caut ori posibilitatea unei petreceri in aer liber este destul de limitata in orasul asta. Tot ce gaseam era repetitiv – dupa cateva zile imi parea ca vad aceeasi paagina a aceleiasi locatii dar la un pret usor diferit. Recunosc ca m-au tentat cateva locuri cu preturi direct proportionale cu faima si frumusetea lor. Si uite asa am dat peste Oana care mi-a zis atat de lejer de parca stia de la inceput ce caut: “Dar vezi la Crayon Club, de cate ori ma duc acolo pot sta linistita sa imi beau cafeaua intr-un hamac in timp de copiii se catara nestigherit in copaci!” Si cu asta m-a convins.

Crayon Club are cateva avantaje si il recomand: curtea miroase a iasomie, copacii-pui ii tin umbra, hamacele ii ofera liniste iar adresa – discretie si calm. Toate astea pana am venit noi, dar petrecerea in sine o voi detalia intr-o alta postare. Merita!

La Crayon platesti inchirierea spatiului pentru trei ore si…atat! Poti veni cu mancare de acasa, de catering, facuta de mama, mama soacra, prieteni sau Jamie. Sau poti opta pentru pizza – comanda se da in dimineata petrecerii. Limonada cu ghimbir o “pune la bataie” Crayon! La fel si cafeaua de dimineata.

Ce nu stiam este ca tot Crayon ti-o aduc pe Nicoleta – o actrita de la Creanga – datorita ei, petrecerea My Little Pony a fost un succes total. Ea a creat atelierul care a tinut bestiilecopiii ocupati: picturi pe fata, jocuri, prezentare de moda, discutii cu talc despre prietenie, experimente si crearea propriului ponei. Atelierul costa dar isi merita fiecare centima.

A mai ramas tortul. Tort…ponei….tort…ponei…. L-am vazut la Sweet Ela pe site. L-am vazut, l-am placut, i-am zis si ei ca l-am placut, mi-a zis pretul si parca incepeam sa nu-l mai plac. Dar am riscat cu un print (sa nu ii spuneti!), cu un drum pana la Alice si cu un “Sa arate ca aici! Iar daca nu se poate sa arate ca aici, sa fie ceva asa…sa placa la toata lumea!” Si a fost cel mai frumos tort pentru o zi de nastere de fetita-ponei.

Ei, si dupa ce toata nebunia asta administrativa a fost pusa la punct, pe hartie cel putin, nu a mai ramas decat trimiterea invitatiilor, email-uri, telefoane, mesaje, tehnologie, slava Domnului si…gata. Nu, tot nu era gata pentru ca eu nu stiam nici pana in ziua petrecerii cati oameni vor fi prezenti. Am precizat in invitatii ca nu vreau picior de parinte in gradina noastra de vara! (mint, mi-am pastrat cativa oameni dragi pe care am vrut ca Olaf sa ii aiba langa ea si cu ei totul a iesit ca intr-o poveste).

Emotiile au venit abia in dimineata aia frumoasa de sambata cand urma ca fetita-minune urma sa paseasca in propriul PonyVille! Dar povestea asta urmeaza in curand!