….in timp ce tu stai cu ochii in monitor….in timp ce urci aceleasi trepte….in timp ce pui o lingurita cu zahar in aceeasi cafea….in timp ce tu te asezi la acelasi birou…in timp ce inchizi sufletul si deschizi calculatorul personal…
…in timpul asta lumea se naste si renaste, se misca si traieste!
…in timpul asta Bucurestiul meu simte primavara in oase si se dezmorteste. Parca orice cacat de caine si orice groapa in asfalt e mai misto in timpul zilei, acele ore pe care nu le cunosti pentru ca esti legat intre patru, opt, saisprezece pereti.
ADN-ul betonat al orasului isi dezmorteste bratele intr-o imbratisare si pe mine m-a prins strans, strans la piept. Mimica oamenilor care nu au semnat ca vor intra la noua punct pe usa corporatiei care plateste ratele la banca este una lejera si destinsa.
Merg pe strazile mici si putin cunoscute cu case noi sau vechi, mari sau, dimpotriva, mici si singure, incerc sa merg pe varfuri pentru a nu deranja particulele de praf fin si linistea infioratoare a acelor locuri. Privesc in sus pentru a desprinde retina de varful pantofilor si a descoperi altceva.
Barbi lungi, neglijente si roscovane isi scot Mac-urile pe masutele mici ale cafenelelor si se lasa prinsi in jocul din afara biroului. Fete mandre sadesc impreuna idei frumoase. Le aud doar sosotind si uneori cum mangaie delicat lingurita prin spuma unui capucino. Barbati la costum fac glume misto si ma surprind ca rad cot la cot cu ei. Cativa tineri nebuni cara dupa ei busturi de manechin. Pasesc in vagonul metroului vorbind frumos cu ele. Uneori mainile lor trec aproape neglijent peste sanii de plastic si toti radem tamp. La orice colt de strada miroase a zambile si ghiocei, nu m-a ocolit nicio florareasa ambulanta si niciun tiganus dornic de un leu in plus. “Doamnaaaa, hai iti dau un ghiocel?, “Nu, am luat deja”, “Hai, doamnaaa, ia un ghiocel”. In tot timpul asta ochii lui nu privesc ochii tai ci scaneaza tot ce ai in masina. Cred cu tarie ca daca i-ar folosi in terminale pe aeroport ar fi geniali in precizia lor!
Bucurestiul citeste in metrou si joaca candy crush. Bucurestiul se trezeste mai tarziu si e fain sa il descoperi. Bucurestiul are croissante bune si personaje care te intriga prin verva si mobilitate. Bucurestiul respira prin cratere in asfalt si mananca McDonald’s. Dar are oameni si parti misto. Pe care nu ai cum sa le vezi pentru ca stai cu ochii in monitor. Pentru ca urci aceleasi trepte. Pentru ca pui aceeasi lingurita cu zahar in aceeasi cafea. Pentru ca te asezi la acelasi birou. Pentru ca iti inchizi sufletul si iti deschizi calculatorul personal.
Fa un efort! Ia-ti o zi libera si te du. Fa cunostinta cu tine.
