Ce duminica a Orbilor plina! Ce stampila incapatanata am primit de-mi venea sa ies sa o mai inmoi putin in tusiera ca nu mi se contura cercul perfect. Ce fericita eram ca toti prietenii mei vor vota cu cap. Am zis toti? Bine, aproape toti. Pentru ca ceilalati care aveau cap fie nu aveau buletin, fie era expirat, fie ii durea in c*r pentru ca oricum “nu conteaza”, fie se facusera zemosi pe sezlong. Si stii si tu cat de anevoios e A2-ul, cum nu ajungi niciodata pana in ora 21 in Bucuresti, cand se inchid urnele.
Dar, gata, am zis gata. Sa ne indreptam gandurile catre urmatorul weekend. Asta a trecut deja. Vine Street Delivery. Am uitat de USB si Nicusor si Clotilde.
Duminica Orbilor. Si vremea era numai buna de o inghetata la cornet si o stampila pe 4 buletine stufoase cat gazeta matematica a lu’ fi-mea.
No, acum chiar vreau sa scriu despre altceva, un eveniment serios, zice-s-ar, din aceeasi Duminica a Orbilor. Ei, treaba e ca Duminica asta nu a fost numa’ a Orbilor ci si a Mutilor.
Au venit baietii aia de la Maroon5 sa ne arate ei pielea lor bronzata misto prin California. Ca om ce are pe stick niscaiva piese de ale lor si le asculta urland frenetic, am luat bilete imediat ce s-a anuntat venirea trupei.
N-am mai repetat treaba de la RW, vezi mai multe detalii aici si aici, asa ca ne-am grupat cu cativa prieteni si am luat-o usurel, la o ora decenta, numa’ bine cat sa nu dam cu urechile in Antonia.
Concert organizat tot de D&D East Entertainment, deci eram curioasa sa vad modificarile in bine de anul asta. Baietii de la D&D au facut un lucru bun: au renuntat la cardul ala BT pe care iti puneai banuti si cu care, mai apoi, iti puteai toca zapada pentru a o trage pe nas, ca oricum alta utilitate cardul ala nu avea, si au bagat iar jetoane. 8 lei un jeton, deci 8 lei o apa, 8 lei o bere draft, 16 lei un popcorn. Ca la film la Mall. Am crezut ca va rula si ceva Batman versus Superman versus Ironman versus Firea la banii astia. Ah, iar amestec troacele si nu-mi place.
Intrarea lejera, locul mai ingradit, semn ca nu ar fi acelasi fluviu de oameni ca la RW. No, hai acu’ sa ne luam o bere, sa ne asezam mai intr-o parte, batraneste asa, si sa asteptam.
Elephants Bizarres – o trupa misto pe care incerc demult sa o ascult asa, cap coada, si nu-mi reuseste mai niciodata. Nici acum nu mi-a iesit, dar nu au fost rai baietii, cat am reusit sa aud intre o tigara, o gura de bere si un ranjet.
Eventim ne-a anuntat ca Maroon5 vor incepe la 8 pm. La 9 si ceva inca nu se intampla nimic pe scena pozitionata, de data asta, cu spatele la giganticul beton.
Copii multi, parinti multi, baieti tarati de fetele lor la un concert pe care il asteptam, toate, cu emotii de copile despletite.
Daca nu auzeam urletele fetelor cu cosite si accesorii misto, nu mi-as fi dat seama ca Levine si-a facut intrarea si a si inceput sa cante. Initial am zis ca nu ne-am pozitionat noi bine, ca ala nu e loc de ascultat, dar n-a fost asa. Tot concertul a fost un lung sir de acorduri impletite, fara pic de zvac, o piesa lunga de o ora si un pic.
Baiatu’ era complet plictisit, eu asa l-am perceput, a bagat un fuck yeah, doua you’re great si apoi ne-a urat succes cu Firea (nu ma pot abtine!) si s-a carat la fel de obscur cum a aparut. Nu tu bis, nu tu Adam, I love you, sa mor eu daca nu, nimic.
Ce-am facut eu in timpul concertului? Am incercat sa urlu pe cateva acorduri, dar ma auzeam mai pronuntat decat il auzeam pe el, si stiu ca nu am voce drept urmare am tacut; am fumat desi eu nu fumez in timpul concertelor, ca is prea prinsa de scena; am ras cu jumatatea mai buna, ne-am dat coate ca in clasa a 5-a; l-am ascultat pe un prieten care baga de douazeci de ori mai bine pe She will be Loved decat o facea Levine; mi-am consultat pagina de Facebook si Mediafax-ul de doua sute opt zeci de ori pentru a sti exact ce, Doamne iarta-ma, mai face Bucurestiul meu drag. A facut un c*cat ieri. Ma scuzati, iar nu ma pot abtine.
Ce l-a salvat pe Levine, vorba unei prietene, is tatuajele si chitara roz. Dadeau bine impreuna. Plictisit, omul si-a luat la revedere, mentionand inca o data ca e prima oara in Bucuresti, dar asa un public mai rar (‘ai lasa-ma?!) si ca sa nu iesim noi, ca mai trec ei din cand in cand. Apoi, na, de acu’ eu nici ca mai ies.
Ce voiam sa adaug, asa, ca tot suntem aici, e un mic indreptar de orto… nu, e vorba de un mic ghid de participare la concerte: daca ai plete frumoase si proaspat spalate cu Schauma, leaga-le in codita/e pentru ca fluturandu-ti-le in paharul meu cu bere sau pe sub narile-mi mari, nu te ajuta nici pe tine, nici pe mine. Daca esti lesinata dupa artist, nu-i bai, si io ii iubeam pe Take That cand eram mica, plangeam cand ii vedeam pe caseta video, na, atunci lasa dracu’ telefonu’ mobil si nu te inregistra pe TINE cantand piesa LUI, tuguind buzitele, timp de cinci minute!!!! Am aparut si eu in filmuletul cu pricina, asa ca daca il gaseste cineva pe YouTube, sa imi spuna daca in momentele alea ma scobeam in nas sau ceva…mi-ar fi cu parere de rau, nu de alta.
In orice caz: uita de telefonu’ ala ca nu ies, tati, pozele, indiferent ce aifon jmeker ai, nu ies si pace de la distanta aia. Ce ti-a iesit acolo a fost Casa Poporului frumos luminata. Iti mai ies manute in sus ale altor participanti, iti mai ies alte telefoane mobile, si doar o tentativa de Maroon5 mic, mic, mic… Jumatate din concert l-am “vazut” pe telefoanele mobile ale celor din fata mea. Ba la doi trei le-am citit si mesajele de pe Whatsapp.
Cam asta fu Duminica Orbilor si a Mutilor si a celor fara de Dumnezeu. Dar cu Firea.
Astept cu nerabdare concertul MUSE care cred cu taria unui 99% ca va fi unul demential. Let there be MUSEic!
Si pe final, un Levine putin tatuat si un sunet care mi-a placut din prima clipa. Iar fetele…fetele cochetele, aia e alta poveste:
