Am pasit din nou in Grecia, odata cu criza, acum plini de cash (sac!) si de intrebari: vom putea alimenta? Vom putea plati totusi cu cardul? Ne vor fura hotii tot cashul plus costumele de baie? Erau doar cateva din intrebarile care au disparut, puffffff, ca prin minune imediat ce am pasit pe taram elen.
In Halkidiki, Sithonia, ajunsesem prima data in 2014, inca ne mai aduceam aminte marea de o culoare perfecta, nisipul care nu se lipeste (sac din nou!), fructele de mare si drumurile serpuite printre zeci, sute, mii de maslini.
Am ales Toroni si anul asta: linistea, hotelul amplasat pe plaja, copiii fericiti…
Totul era neschimbat. Nici nu stiu acum daca e un lucru bun sau rau: aceeasi camera enorma unde copiii si noi ne-am simtit confortabil, aceleasi plase de tantari rupte pe alocuri (o sa explic mai pe larg de ce chestia asta e atat de importanta), aceeasi mancare decenta la restaurantul hotelului unde am ales demi-pensiune, aceleasi fete de masa un pic “prea” folosite, aceleasi sezlonguri confortabile si acelasi frappe servit rrrrrece la prima ora a diminetii.
Cu bune si mai putin bune, Toroni era la fel. Cateva vile noi s-au ridicat si ne faceau cu ochiul pentru posibile concedii viitoare – v-am zis deja: prea faina apa, prea rosii apusurile, prea cald nisipul ca sa le dam pe altceva!
Nu stiu cat de cunoscut este Toroni, dar cu siguranta toata lumea stie de Neo Marmaras, Vourvourou sau Sarti! De altfel, la o simpla cautare pe Google, puteti da de zeci de plaje mici sau mari, cunoscute sau nu, care pot fi demne de orice reclama la bikini sau geluri de dus, cu fete frumoase si forme suave. Toate pe bratul Sithonia.
Nu, nu am simtit niciun fel de criza. Da, am putut alimenta (puteam face si plinul daca asta ne-ar fi fost dorinta). Da, am cheltuit tot cash-ul, nu facem lucrurile cu jumatati de masura. 
Nu, nu am intalnit greci plangand sau suspinand. Da, sunt lenesi. Nu, nu dau bon – nici la benzinaria unde am alimentat, iar la supermarket cred ca e din 3 in 3 ca sa nu bata totusi la ochi. Da, se statea la coada la ATM-uri dar doar in orase. Nu, nu se revolta nimeni pe strazi. Nu, nu ne-a furat nimeni nimic, nu ne-a spart nimeni masina sa ne ia parasolarele cu Hello Kitty 😉 Da, sunt lenesi. Da, sunt ospitalieri si bine dispusi, te ajuta si te indruma, nu au sabia pregatita sa iti ia scalpul doar pentru ca esti turist, nu ai criza si ai bani.
Drumul a fost fain la dus, ca orice drum care te arunca din fata biroului in vacanta. Bulgaria…aceasta…nici nu stiu cum sa ii zic, de unde sa incep…aceasta chestie care nu se putea invecina cu alta tara in afara noastra, bineinteles..Bulgaria este ingrozitoare. Noi nu o avem la inima, nu ne place asa ca orele petrecute acolo au parut zile. Totul multiplicat pe drumul inapoi catre casa, bineinteles.
Aveti copii? Lasati gadget-urile cu jocuri, jocuri si iar jocuri. Am investit in DVD player-e pentru tetiere si s-a dovedit a fi o investitie de succes! Da, vei asculta si tu Alice in tara minunilor, Happy Feet, Clopotica, dar totul e relativ…depinde ce si cat fumezi. 😉 Opriri dese, copii care alearga fericiti, cate un fruct sau o bomboana pe bat si… gata! Am ajuns.
Grecia e prietenoasa. Are taverne dementiale unde caracatita la gratar e regina! Am mancat cu pofta, copiii au iesit de buna voie si nesiliti de nimeni din tiparul de weekend in Capitala: au mancat zeci de caracatite, farfurii intregi cu salate, castroane cu tzatziki, sardine, hamsii si calamari! Nu reuseam noi sa fim atat de rapizi pentru a le portiona in farfurii pe cat de rapizi erau ei sa manance.
Neo Marmaras, Sarti, Porto Koufo sunt cateva locuri in care am ajuns in serile cand tantarii se trezeau la viata! Si nu vorbesc aici de tantarii pe care ii am eu in dormitor, aia lesinati si care ma pisca de trei, cinci, zece ori. Nu, nu. Astia erau alta specie. Alt neam, alt soi. Pe cat de lenes si petrecaret e grecul, pe atat de plin de zel, cu nerv si zvac le sunt tantarii. Am avut aparate de pus in priza cu pastile si solutie, am cumparat spray-uri, am cumparat un dispozitiv cu histamina si un tub cu ceva gel pentru clipele de dupa!
Si pentru ca nu vreau sa fie o postare despre noi cinci, ci mai mult o foto-galerie, va las sa va clatiti ochii si poate va conving sa alegeti, intr-o zi, si Sithonia!
