De Luni pana Luni

 

Monstrul saptamanii, cuvantul pe care nimeni, nicaieri nu vrea sa il auda. Luni – cea mai verbal abuzata zi din cele sapte. De ce nu dispretuim cu acelasi patos Miercuri? Pentru ca ne-am epuizat toate gandurile negre cu doua zile inainte.

Luni
Luni

Luni ne trezeste dintr-o Vineri-Sambata-Duminica in care, chipurile, am “petrecut timp de calitate”, am stat cu familia si prietenii, am citit zeci de coli din zeci de carti preferate, am gatit mancaruri cu iz de dish pretentios, am creat cele mai faine jocuri cu copiii, ne-am dat cu bicicletele pentru un corp sanatos, am respirat aer curat de prin parcuri sau am dat o fuga pana la mare-munte, dupa caz si anotimp. Sau nu am facut nimic din cele enumerate, dar ne place sa ne lamentam teribil cu privire la o Luni ce nu are nicio vina decat aceea ca vine dupa Duminica.

Niciodata nu am vrut sa-i fac vreun rau zilei de Luni. Nu am simtit-o in niciun fel diferita fata de Marti sau Vineri. Cu toate astea, ochii ce ruleaza peste cap inca de la prima ora a diminetii de Luni, ma fac sa rad inauntru si sa o compatimesc, imaginandu-ma cum o mangai pe crestetul capului ca pe un copil un pic urat si diform, dar care stii ca e al tau, indiferent.

Marti e neutra. Ca griul sobolan de pe masini. Nu ai vrut-o asa, dar o iei ca atare – barem se dovedeste rezistenta la mizeria urbana. Marti e partea de sus a topoganului catre weekend. Marti – aceleasi boticuri lamentate ca “nu se mai termina odata!”, ca e greu si ca se resimte o oboseala in aer.

Miercuri e deja weekend. Boticurile se mai relaxeaza un pic si deja incep planurile frivole: “Unde mergem Vineri?”, “Oare cum o fi vremea Sambata?”, “Sunt atat de obosit incat abia astept sa vina weekendul ca sa nu fac nimic”. Dai un fast forward la birou, te faci ca plimbi cateva hartii la subrat, bineinteles cu o mina usor afectata iar la intrebarea “Ce faci?” raspunzi calm dar ferm cu “Muncesc!” si ziua trece fara sa o simti. Nu mai pun la socoteala reteaua de socializare, pasarile furioase, rasfoitul ziarului si pauza de masa.

Saltul s-a produs si Joi e prima zi cand vad cate un zambet ce nu exprima mai nimic. Toti simt miros de final de saptamana si isi relaxeaza muschii. Parca altfel plimbi cele cateva hartii la subrat Joia, parca ai chef sa iti insotesti colegii la masa de pranz, sa chiuliti mai mult de o ora chiar, parca ai chef sa deschizi o discutie si cu colegul pupincurist si plin de bube de la departamentul vecin.

Si vine o Vineri in care, cu siguranta, nu faci mai nimic, vii mai tarziu, pleci mai devreme. Vineri ai setate intalniri sau programari inca de la 3 dupa amiaza, numai tu stii daca sunt pe bune, sau daca nu ai fost si saptamana trecuta, tot Vineri, la acelasi medic pentru aceeasi problema.

Aluneci usor catre weekend si catre Sambata. Cand stai cu familia si prietenii, cand citesti zeci de coli din zeci de carti preferate, cand gatesti mancaruri pretentioase, cand te joci cu copiii, cand te dai cu bicicleta, cand respiri aer curat de prin parcuri sau dai o fuga pana la mare-munte.

Sau nu faci nimic nimic din toate astea. Sau te lamentezi cu un “Iar vine Luni” si te afunzi intr-un somn pana pe la pranz, cand soarele deja se impleteste cu luna, cand bei o cafea spalacita si te pui in miscare rapid pentru ca Duminica sa nu iti dai seama ca a mai trecut o saptamana nebuna in care tu, practic, nu ai facut nimic. O saptamana dupa o alta saptamana dupa o alta saptamana.

Ne vedem Luni!

 

 

Leave a Reply