Ce nu înțeleg

Ceva rapid așa, fără prea mare bătaie de cap. Cu bullets, ca pe prospectu’ de la medicații. Și cu ceva idei de la alții.

  • Brăduții de la oglinda din mașină. Brăduții adică cei 6, 10 brăduți pe care îi aduni și îi ții acolo ghem. De ce se păstrează toți? Dezbătând cu el pe tema asta, pentru că noi avem discuții dăjtepte, după cum se citește cu ochiul liber, mi-a zis că îi ții pentru că “mai miroase”. Așa, bun, dar după ce îl cumperi și pe al patrulea, primul încă mai miroase? Zic și eu. Că se face cocoașă la oglindă de la atâția brăduți câți am văzut eu atârnați prin unele mașini.

  • De ce am scări rulante ca să ajung la sala de fitness? Că na, se presupune că vin acolo “pă” mișcare, “pă” jmekerie, “pă” dat jos burta, “pă” șase pachețele, etcetera. Nu, eu ca să ajung în sala de fitness, am scări rulante de care mă proptesc și m-aș derula cu ele odată într-o buclă continuă.
  • De ce porți dres la fustă/rochie. La 44 de grade. De ce? Întreb doar. Dacă nu ești epilată și îți pasă, nu purta fusta/rochia aia în ziua aia. Simplu. Dacă nu ești epilată și nu îți pasă, nu prea te porți ca atare – lasă naibii dresul ăla fie el și de 20 den, că nu merge. Nu face sens, vorba englezului.
  • De ce Ipanemele au ajuns la modă și au sărit din tabloul de pe malul mării fix la mine în firmă, la tine în firmă, la Mega, la terasă, la Mall. De ce porți șlapi dacă nu ești pe nisip, la mare, sau, cel puțin, în drum spre acolo. De ce mă forțezi să îți văd degețelele? Tu, bărbat fiind. Ah, ți-e cald și “Da’ noi de ce plm nu putem să ne scoatem picioarele la aer când voi aveți dreptul ăsta!” Pentru că. Să n-o lungim: lasă șlapii pentru mare albastră si nisip fin.
  • Ochelarii de soare purtați în interior, în metrou, în magazin, la terasă sub umbrelă. Fotosensibil? Ok. În rest, doar jmeker? Dă-i jos, atunci. O să vezi ce culori mișto are realitatea.
  • Youtube fără caști. Adică pui muzică sau filmulețe amuzante (sau nu) dar nu ai căști să asculți doar tu așa că ma obligi și pe mine să ascult. Nu-i bai, unele poate chiar îmi plac, dar atunci dă-te mai încolo ca să și văd la ce ne uităm. Împreună.
  • Bipezii cu care, de exemplu, lucrezi dar care nu salută dimineața. Ăstora trebuie să le dai tu bună dimineața chiar dacă ei vin după tine la birou, le surprinzi privirea asupra ta și….și nimic de acolo. Mă uit lung și spun răspicat: Bună dimineața! Cât de gol să fii pe dinăuntru? Cât de prins în ale tale să fii, zilnic, ca să nu te prinzi că dai chix la niște reguli de bun simț.
  • Pozele cu aifonu’ sau androidu’, în miez de noapte, folosind bliț. Pozele de la 20 de metri depărtare de subiectul ce se dorește fotografiat. Pozele cu bliț. Ești nebun? Ți-au ieșit vreodată? Arată-mi-le și îmi schimb telefonul acum! Cu unul identic cu al tău.
  • Cum de orice biciclist de îl văd pe stradă are tot arsenalul de gadget-uri și accesorii și îmbrăcăminte de zici că absolut toți pleacă fix în momentul ăla în Tour de France? Mergi de acasă la job și consideri că îți trebuie și mai mult în afară de o cască și un tricou de schimb? Aș vrea să înțeleg de ce. Mergi de la Muncii în Herăstrău și e musai să ai spd-uri, go-pro-uri, senzori și aerobar-uri. Fără toate astea, și cine mai știe câte altele, nu e viață pe bicicletă în București. Mi-aduc aminte de Pegasul roșu cu șa lungă, pe care îl mânam ca pe un cal sălbatic pe străzile prăfuite din orașul natal. Da, normal, alte vremuri și mult mai puțini nebuni ca acum. Dar în afara unei caschete care să îți protejeze țeasta de vreun idiot care deschide portiera fix când treci tu pe lângă el…de ce ai mai avea nevoie? De o bicicletă de 3000 de euro. Bineînțeles.
  • Testele online care îți dau convingerea că fie ai IQ-ul ridicat, fie vei deveni doctor cu diplomă, ori o ai mai mare decât media, ori ești special, pur și simplu. Universul se tăvălește pe jos de bucurie că exiști și că ai făcut testul ăla de pe nu știu ce site obscur. De fapt, mint, aici înțeleg de ce. Că nu-ți ajunge propria mână pentru a te mângâia singur.

 

Ce nu înțeleg

Leave a Reply