Fără Facebook.
Mi-au ieșit bube întâi pe brațe și apoi ele s-au extins pe burtă, ca la urticarie. Am albit și mi-am mâncat unghiile necontenit. Nu am reușit să adorm și a trebuit să folosesc droguri ușoare pentru a beneficia de câteva ore de somn.
Glumesc. Mereu glumesc. Și acum glumesc.
- am redescoperit plăcerea citirii unor bloguri.
- am citit articole întregi de pe site-uri pe care nu le accesam decât ocazional și atunci la sugestia Facebook, citind în diagonală, din lipsă de timp.
- am dat like și love și angry în gând.
- m-am amuzat când am vrut să dau un share și mi-am dat seama că nu pot.
- am dat share pe Skype melodiilor care-mi plăceau și articolelor care aveau ceva de spus. Am îndreptat share-ul ăsta precis, către fiecare persoană pe care am considerat-o interesată în acel moment.
- telefonul își conservă bateria mult mai bine.
- mi-am făcut curat pe desktop și în folderele personale.
- am instalat Mahjong și Worldalot. Pe primul îl joci fără nicio continuitate. Pentru al doilea e posibil să-ți folosești și doi, trei neuroni. Dacă vrei, nu e musai. Mi-am dat seama că și ele ucid bateria.
- am făcut planuri virtuale de mers în varii orașe. Am ales Reykjavik, Stockholm, Oslo, Copenhaga. Am creat câteva word-uri în care un plan ia contur.
- am văzut sau auzit lucruri, am citit sau am vrut să mă mir de lucruri, să le expun pe cele care m-au înfuriat sau dimpotrivă și nu am avut unde. Le-am ignorat. Sau le-am povestit targetat. Sau deloc. Sau le-am pus cap la cap în propriul cap. Și apoi gata.
- am avut mai multe gânduri și nu toate au avut pe fundal melodia din Mary Poppins.
- m-au căutat câțiva oameni cu întrebări de genul: ce ai pățit, ești bine, totul ok, sigur ai ceva! Nu cred că aveam nimic, ma ținea puțin spatele, mi-era ciudă că trecea vara calendaristică, dar în rest nu pățisem nimic.
Nu e o mare brânză de oaie lipsa paginii personale de facebook. E aceeași brânză și dacă o ai și dacă nu o ai. Totul depinde de cât o lași să-ți mănânce din chef, nervi, bună dispoziție, timp, timp, timp.
Am reactivat facebook. L-am luat ca atare de unde s-a deschis. Nu pierdusem mai nimic. Mai…pentru că uitam o zi de naștere. Dar așa de mișto e când celălalt te apelează să îți spună, râzând: băi, zi-mi la mulți ani, azi e ziua mea, ce naiba! Și am râs. Și am reținut acum ziua aia de naștere și n-o să mai uit.
A se consuma cu moderație. Altfel e risc ridicat de a intra în polemici, de a descoperi că, stupoare, nu suntem la fel, avem gusturi diferite, avem like-uri diferite, facem poze la lucruri diferite, ne țuguiem sau nu boticul la selfie, și e strict treaba noastră dacă și de ce o facem, dăm cu love sau angry la alte pagini cu pisici, gay, căței, lgbt, primăria capitalei, tsunami, colectiv.
See you on Facebook.
