60 de minute

60 de minute

Acum aproape un an de zile dacă îmi spunea cineva că 4 zile pe săptămână mă voi trezi la ora 6 dimineața ca să plec de acasă la 6:30-7:00 pentru a-mi da duhul într-o sală de fitness, aș fi zis că e nebun și aș fi râs în timp ce aș fi băgat în fizic trei covrigi cu semințe și aș fi amestecat în prima cafea.

Dar nu despre asta vreau să scriu acum – aștept să se împlinească 1 an și voi face un blog post cu tort, cupcakes și alte mezanplasuri de bonton.

Azi am gustat o trezire la 6:20 și o plecare abruptă de acasă pe la 6:40. Urma prima clasă de Spinning cu antrenor personal. Pfffff, deci cum ar zice americanul din suburbie: b*tch pliz! Deci, cum? Deci, da, spinning/cycling – Fartlek Activio. Care râzi la denumirea asta ești de-o vârstă cu fi’mea, așa să știi!

Gata? A trecut? Bun, să revenim la mieii noștri.

Nu am reușit să ne programăm online de cu seară, ca tot omul activ, pentru simplul fapt că online-ul e un mister, domnule! Am ajuns și am zis pe gură ce dorim după care, în întârziere fiind, ne-am tras pe noi echipamentele de Wonder Woman și, respectiv, Captain Planet, și aia a fost.

Clasa avea alți, aproximativ, zece participanți, băieți și fete, deopotrivă. Unii purtau centură de slăbit pe sub tricou. Oamenii erau puși pe treabă.

În câteva minute deja urcam dealuri, în picioare, făceam sprinturi, ne așezam cât să ne tragem respirația după care urcam iar dealuri și tot așa. Fiind cumva în prima linie, mi-am zis că nu trebuie să cedez tentației de a mă da jos de pe bicicletă, de a-i arăta semnul internațional al aprecierii și de a pleca trântind ușa batantă! Fi-re-ați a’ dracu’ cu bicicletele voastre cu tot!

Pe lângă faptul că orice urcare de deal părea că nu îl preocupă de nicio culoare, mai și cânta! Băbăiatule, nu e vorba că cânta, e vorba că cânta tare, din toți doi plămânii lui, știa versurile și îi și plăcea ce cântă. “Hai si voi cu mine pe refreeeeen!” – cu mă-ta si cu cin’ ți-a dat permis! Știam toate șlagărele dar când încercam sa deschid gura și să urlu, că oricum nu m-ar fi auzit nimeni la ce volum era în boxe, ne făcea semn să mărim intensitatea și să ne ridicăm!

Și acum un’, doi, sus, un’, doi, jos, un’, doi, sus, un’, doi, jos. Pe ultimul șlagăr i-aș fi luat gâtul fără milă! Mă uitam la jumătatea mea mai bună care făcuse lac de transpirație în jurul bicicletei lui. Lac, apă, baltă. “O suferi și el la fel?!”

Red Hot, AC/DC, Pink, ba chiar și Soha. Șiiiiii sus, jos, sus, jos, măăăăăărim intensitatea, sus, jos, sus, jos, mai măăăărim puțin intensitatea! Și îmi venea în cap numai Louis CK cu replica aia: “I hope you DIE!”

În weekend m-am uitat puțin la Tour de France – azi din cele 60 de minute, 30 am înjurat și 30 m-am gândit la băieții ăia pedalând, întrebându-mă dacă sunt pușcăriași, dacă sunt pedepsiți de mamele lor pentru ceva anume din copilărie sau dacă fac asta ca să scape de neveste pe o perioadă mai lungă de timp. Altfel nu îmi explic de ce, Doamne, de ce?!

Eu nu rețin bancuri, deși unele sunt bune, râd câteva zile după ce le-am auzit sau citit, dar nu le rețin. Am câteva, totuși, ușurele, cărora le-am prins miezul. Unul din ăsta îmi venise în minte și azi, când credeam că ora s-a terminat, dar Dom’ Profesor dă muzica mai încet și ne spune suav: “Încă 25 de minute!” Cică intră Profa în clasă și dă “Buna dimineața” copiilor. În fiecare dimineață auzea și replica elevilor: “Bună dimineața mea!” Azi așa, mâine așa, până într-o zi când și-a dat seama că e un elev care îi răspunde altceva, drept urmare îi roagă pe copii ca a doua zi ei să tacă, să îl lase pe Bulă să răspundă. Zis și făcut! A doua zi, Profa: “Bună dimineața!” – și Bulă: “Dă-te-n p*** mea!”

Am fost un fel de Bulă azi, un fel de Grinch, de piticul Grumpy. A fost mișto! Mișto de obositor și a’ dracu’! Dacă merită? Cu siguranță! Dacă e pentru oricine? Cu oleacă de zvâc și nerv, e pentru oricine.

Spor la pedalat! Și sus, jos, sus, jos! :)

 

2 thoughts on “60 de minute

Leave a Reply