1+1=2

Ce-mi place indraprosteala in care unu plus unu egal tot unu. Ce-mi plac giugiulelile, pasarismele si animalismele diminutivate la sange. Ce ma dau in vant dupa “ba eu te iubesc mai mult”, “ba nuuu, eu, eu, eu”. Ce-mi place prima saptamana din orice fel de relatie, umana ori cu un obiect de mobilier sau o carpa noua de la Mall, in care simti varcolaci minusculi prin stomac si nu iti dai seama ca e de fapt de la lipsa unui mic dejun copios sau a unei mese de pranz cu proteine.

Unu plus unu egal unu. Si uite asa ai inceput deja sa strici doiul prin lipsa de perspectiva. Uite asa incepi sa iti pierzi identitatea si sa o arunci la cos pe a celuilalt. Incet dar sigur.

1+1=2. Pentru ca respiram prin pori diferiti si pentru ca atunci cand ne asezam pe wc mai mereu suntem singuri. Pentru ca mancam din farfurii diferite. Mai putin cand, tarziu in noapte, aduci intre noi in pat un bol enorm cu struguri d-aia negri, coaja subtire, zemosi si dulci, cum stii ca-mi plac si mie! Stii tu despre ce vorbesc…

Unu plus unu egal doi pentru ca suntem diferiti. Din fericire. Si ne pasaricim, in intimitatea noastra, pe orice limba vrem. Pentru ca nu ne tinem de mana in somn, pentru ca dormim diferit si, totusi, ne completam in patul prea mic, pentru ca tu rosu si eu verde, pentru ca tu cerebral si eu vulcanica, pentru ca tu carne cu pielita si eu fara.

“Te xoxo muuultish”, “Mitziiii, tu esti xoxoibila rau” – venin pe calea retelelor sociale. Poze libidinoase si citate ale marilor necunoscuti sau ale bietilor poeti despre care, de altfel, nimeni nu stie nimic. Repost. Reshare. Recycle. Reuse. Apoi bag-o musai si pe aia cu 1+1=1 ca sa pufnesc intr-un ras cand te descopar, din scaunul inconfortabil pe care fundul se aplatizeaza 8 ore pe zi. Spune-mi cat de mult sunteti una si aceeasi persoana, nu ma lasa sa ghicesc eu, vara-mi tu pe gat cata iubire pluteste si cum va sorbiti cuvintele si va completati nebuneste propozitiile cu decat-uri si te iubesc-uri.

Incerc sa inteleg ce individ prefera sa nu mai fie el si sa devina altul. Sa lase jumate din el pentru a se uniformiza cu o jumatate a altuia. Ca sa dea la socoteala. Nu iubesc individualismul si sunt un om al multimii si al relatiilor. Dar ma mentin un intreg. Muleaza-ma si invata-ma. Dar nu ma taia pe din doua.

Stiu ca te iubesc intr-atat de mult pentru ca, la noi, unu plus unu egal doi. Suntem doi. Dar aia doi suntem noi doi! Nu altii. Tu esti unu. Eu sunt unu. Si noi dam doi. De aia te iubesc, mah, gogosica mica, xoxo, pufpuf, miau!